Fusul vietii
In urma cu 21 de ani, langa Bucuresti, isi avea salasul o vrajitoare careia i se dusese vestea in toata tara si la care apelau multi romani din diaspora si chiar din oamenii politici ai zilei. Femeia se tragea dintr-o stirpe de vrajitoare, prima fata din familia sa mostenind intotdeauna puterile paranormale ale inaintasei sale.
“S-a intamplat si cu mama si cu bunica mea. De fiecare data femeile din familia noastra primeau puteri speciale la varsta de 6 ani. De atunci puteau sa vindece prin simpla atingere a persoanei bolnave. La 16 ani, tanara era dusa in padure si in urma unui ritual complex, primea cununa de vrajitoare de la inaintasa sa”, povesteste calugarita.
Cand i-a venit rindul, S.V. A fost dusa intr-o padure de langa Buftea, acolo unde, de cateva generatii, vrajitoarele din familia sa isi savarseau facaturile si faceau dezlegarile.
“Era mare lucru sa se foloseasca pamant de acolo sau sa se arda lemn din acei copaci. Nimic nu era mai puternic decat o vraja facuta cu un fus din lemn de stejar, luat in miez de noapte din padure. Se ia craca respectiva si se ingroapa la o adancime de minim doi metri. Se lasa 24 de zile sub pamant, ca sa se incarce cu puterile cele mari ale acestuia. Apoi trebuie dezgropata si se lasa trei zile la soare, fara sa fie atinsa cu mana. Abia apoi se ciopleste si se face fus din craca”.
In traditiile vrajitoresti, fusul se foloseste, de regula, pentru a intoarce pe cineva, pentru a vindeca o persoana grav bolnava, dar si pe pentru a curma firul vietii unei anumite persoane.
Pacatele tineretii
Dumneata, Maicuta Ana, ai facut vreo vraja cu fusul?
Am facut, pacatele mele, ca atunci asta imi era meseria. Nu invatasem nimic sa fac in viata decat vraji. Si apai cum sa nu fac, daca toata familia mea numai cu d-alde astea se ocupa?! Ce vede copiii la cei mari aia fac si ei... Ai facut de bine sau de rau? Si d-alea si d-alea, ca la mine veneau tot felul de oameni, cu tot felul de probleme. Si saraci si bogati. Da' pot sa-ti spun ca mai mult credeau in mine aia saracii si pe ei ii ajutam mai cu spor decat pe ceilalti. Da' sa-ti raspund la intrebare, ca oricat m-as ascunde eu de lume, de Dumnezeu nu ma pot ascunde. Am facut mai multe vraji cu fusul. Ca pana la urma tot de la fus mi s-a tras si am ajuns sa cunosc puterea cea mare a lui Dumnezeu.
Si maicuta Ana isi deapana amintirile.
“Venise o vasluianca sa se razbune pe un dusman de familie. Imi adusese chiar si o camasa a respectivului, ca sa fac vrajile pe ea si sa i-o dea. Pe mine nu ma interesa de ce vrea unul sau altul sa le fac anumite lucruri. Le faceam si le luam banii. Nu aveam constiinta. Asa ca am luat camasa si timp de trei zile i-am facut de toate, inclusiv cu fusul. Efectul trebuia sa fie devastator si respectivul sa-si piarda mintile. Numai ca moldoveanca nu mi-a spus ce camasa mi-a adus. Asta am aflat-o eu de la spiritul mortului, care m-a bantuit luni de zile”.
Era vorba de camasa luata de pe un mort si cusuta cu ata inmuiata in cateva picaturi tot din sangele mortului. Barbatul a murit in chinuri groaznice, fiind strivit de o masina. A mai trait cateva zile, cu dureri groaznice care nu puteau fi alinate nici macar de morfina. Apoi, intr-o seara, maicuta Ana s-a trezit cu el in vis.
“Toti au asa, o intunecime aparte”
Spune-ne, maicuta, ce se intampla dincolo de ceea ce vedeam oamenii care veneau la dumneata?
(zambeste, usor stingherita)
Adica vreai sa stii matale sa stii daca eu vorbeam cu diavolul? Ii vedeam si le spuneam pe nume, ca aveam putere asupra lor, asa ma invatase mama si bunica mea. Stiam cum sa ii stapanesc si sa ii pun la treaba. Da' sa nu va inchipuiti acuma ca diavolul are coarne si coada. Unii sunt nespusi de frumosi, dar sufletul le este intunecat si toti au asa, o intunecime aparte. Altii sunt hidosi si baga groaza in tine numai cand ii vezi. Eu “lucram” cu patru diavoli si 11 demoni.
S.V. sustine ca vrajitoarele trebuie consacrate de mici Printului Intunericului de catre mama lor si ca ziua acelei consacrari tine loc de botez. “Numai asa ele pot primi puterile cele diavolesti, pentru ca Satana isi trimite slujitorii sa le slujeasca si sa le protejeze pe vrajitoare. Tin minte ca pe la 17 ani, o femeie dintr-un sat vecin ma ameninta ca ma omoara. Ca cica ii facusem vraji lu' fie-su si nu se mai putea casatori. Ceva adevar era la mijloc, ca-mi placea baiatul, dar nu recunosteam de fata cu ma-sa”.
A incercat femeia sa faca reclamatie si la Militie si la Primarie si la organele de partid, dar nimeni nu a luat-o in seama. Atunci a jurat sa se razbune singura si o pandea pe vrajitoare sa o prinda singura.
“Venea si la geam si arunca cu tot felul de caramizi pe care facea cruci si alte semne care trebuiau sa-mi distruga mie puterile. A incercat sa ma loveasca si cu o bata, sa ma omoare, dar m-a scapat fiul ei”. Pana la urma, femeia a fost gasita moarta in casa, cu limba atarnindu-i afara din gura si cu ochii deschisi larg, a spaima. S-a facut ancheta si s-a ajuns la concluzia ca victima murise de... frica. Numai oamenii din sat spuneau ca fusese mana vrajitoarei si ca aceasta trimisese un diavol sa ii ucida dusmanca.
Pact cu diavolul
E adevarat ce se vorbeste in popor despre pactul semnat cu sange si despre noptile de Sabat, noptile vrajitoarelor?
Daca ma intrebi despre vrajitoarele cele adevarate, atunci e adevarat. Daca ma intrebi despre cele care-si spun vrajitoare, atunci iti spun ca asta e reclama. Ai fost si dumneata la o astfel de noapte a vrajitoarelor? Eu personal nu am fost, dar am fost la alte intalniri numai intre vrajitoare. Acolo am intalnit persoane care fusesera de cateva ori la Sabat. Ce grozavii povesteau ca se intampla acolo, nu va vine sa credeti. Cica vin vrajitori, vrajitoare si magicieni. Nu poate merge nimeni din cei care nu au servit Diavolului. Si acolo e diavolul cel mare, Printul Intunericului, caruia i se cinta tot felul de melodii si i se savirsesc tot felul de ritualuri si slujbe. Se spune ca cea mai mare placere, ii face Satanei cand vede inaintea lui un copil nebotezat.
Vrajitorii si vrajitoarele trebuie sa stea intinsi pe jos, dinaintea stapanului cel temut si numai magicienii sunt tratati cu respect, aproape de la egal la egal de catre Satana.
Dar care e diferenta intre magicieni si vrajitori? Nu au aceleasi puteri?
In nici un caz! Magicienii se nasc cu puterile acestea, li se cuvin de la inceput. Vrajitorii le capata numai dupa ce sunt consacrati diavolului. Cum sa va spun ca sa intelegeti? Sunt unii care mananca de mici in restaurante luxoase si altii care ajung acolo dupa ce string salariul pe cativa ani. Asta e diferenta dintre Magicieni si vrajitori.
Dar de semnat, vreun pact cu sange?...
Asta face orice vrajitoare care se respecta. Am semnat un pact la 14 ani, cu sange menstrual, ca ala cica ii place diavolului, ca-i sange necurat... “Ana, nu lua in desert numele Domnului”
Cand ai hotarit sa renunti la vrajitorii si sa mergi pe calea Domnului? Ce te-a determinat sa faci pasul asta?
Decizia a fost a Domnului care mi-a aratat ca gresesc si ca trebuie sa ma indrept. Dar ti s-a aratat Dumnezeu in vreun fel anume? Dumnezeu mi-a dat mai multe semne, dar mi-a trebuit ceva timp ca sa inteleg despre ce e vorba. Mai intii m-au parasit prietenii de vrajitorii, apoi am inceput sa am tot felul de cosmaruri in care eram chinuita de niste monstri fantastici. Apoi mi-au murit toate orataniile din ograda. Intr-o seara, din senin, mi s-a crapat si a cazut tavanul si putin a fost sa nu ma prinda sub el. Apoi au inceput sa-mi faca probleme diavolii de care ma slujeam: nu mai veneau cand ii chemam, isi bateau joc de mine, faceau doar ceea ce voiau ei, fara sa se mai teama de pedepsele mele.
Si totusi, cand ai renuntat la vrajitorie?
Cand am inceput sa fiu urmarita de diavolii mei. Nimic nu imi mai iesea cum trebuie. Nu mai mancam aproape deloc si nu mai dormeam decat pe apucate si doar ziua, pentru ca noaptea ma chinuiau ei. Ajunsesem o umbra de om cand s-a oprit la poarta casei mele maica Eufrosina, cea care mi-a facut chemarea. Mi-a spus ca intr-o noapte a avut o vedenie cu Sfantul Mihail, care-i poruncea sa vina la mine sa ma scape de chinuri. La inceput am crezut ca bate cimpii si ca vrea sa ma converteasca pentru cine stie ce motiv. Dar in clipa urmatoare a inceput sa faca semnul crucii spre colturile casei si sa-i strige pe nume pe diavolii care ma tradasera. Ii alunga in numele Sfantei Maicute”.
La inceput S.V. I-a spus calugaritei ca pentru greselile pe care le-a facut ea, nu mai este iertare pe pamant si nici in ceruri. “Mi-a mai spus doar: <Ana, nu lua in desert numele Domnului si puterea sa nemasurata. Pentru ca daca tu ti-ai pierdut credinta in Domnul, Domnul inca mai crede in tine si m-a trimes sa-ti salvez sufletul>. Apoi am lesinat iar cand mi-am revenit eram deja in chilie. Asta se intampla prin 1992 ti de atunci nu am mai parasit Calea cea Adevarata. Aici e adevarata mea familie si aici am tot ce-mi trebuie. Doar timp nu am ca sa ispasesc toate greselile ce le-am savirsit. Dar sunt sigura ca Dumnezeu m-a iertat de mult.
In loc de epilog
In urma convertirii sale si a alegerii drumului cel drept, S. V. a avut de indurat nu doar atacurile “surorilor” de breasla, pentru care devenise o amenintare, datorita secretelor pe care le cunostea, ci chiar ale propriei familii, care a considerat-o o tradatoare demna nu doar de dispret ci chiar de moarte. De patru ori femeia a fost tinta unor atacuri armate si o data a fost pe punctul de a fi ucisa. Dar niciodata nu a vrut sa depuna reclamatie contra atacatorilor sai. Spunea ca nu este ea cea in masura sa-i pedepseasca si ca isi vor lua pedeapsa de la Dumnezeu.
“Eu ii stiam pe toti prigonitorii mei, dar nu i-am urit, ca e contra poruncilor Mantuitorului nostru. M-am rugat pentru iertarea si indreptarea lor, dar se vede treaba ca Judecatorul tuturor a hotarit altceva pentru ei. Pentru ca unul a murit calcat de tren, unul si-a pierdut copiii cand i-a luat foc casa si nu s-a mai ales nimic de ea si unul a damblagit si-l cara ta-su cu caruciorul. Ma rog in fiecare seara pentru iertarea si mantuirea lor, ca numai prin dragoste ne mantuim. Domnul Iisus ne invata sa ne iubim vrajmasii si el a dat primul exemplu cand a intrat in casa vamesului. Ca e simplu sa-ti iubesti familia si prietenii, dar e greu sa-ti ierti si sa-ti iubesti dusmanii”.
La solicatarea maicii starete care a permis realizarea interviului de fata, nu vom publica manastirea care a adapostit-o pe fosta vrajitoare, devenita, prin credinta, una dintre cele mai credincioase femei. Dumnezeu sa o ajute in continuare si pe noi sa ne izbaveasca. Amin.
Eliszar
