Atat de singur. . .
Joi, 9 Nov 2000 22:41:14 +0200
In seara asta sunt singur. Si singur voi fi de-acum in fiecare seara. Privesc telefonul, dar telefonul nu va suna. Caci eu nu mai fac parte din viata ta. Am vrut sa sun pe cineva, sa vorbesc cu cineva, dar mi-am dat seama cat de singur sunt. Fara tine singuratatea ma inconjoara. Fara glasul tau ma simt atat de singur. Si glasul tau nu-l voi mai auzi ca-n alte seri, caci glasul tau a hotarat. A hotarat ca nu sunt destul de bun pentru tine. Pot eu sa ma impotrivesc cand te iubesc?. . . In seara ast-am vrut sa-mi sun prietenii. Dar mi-am dat seama ca ei nu ma pot ajuta. In seara asta am vrut s-o sun pe Ana, dar ea e departe si are problemele ei. Atunci am vrut sa te sun pe tine, dar mi-am dat seama ca nu mai pot face asta. O, viata, esti atat de cruda uneori. Ce mare pacat am oare de ispasit de-am fost pedepsit atat de cumplit? Sa fie pacatul meu atat de mare incat sa nu mai fie iertare in cer si pe Pamant pentru un suflet ratacitor ca al meu?
M-am rugat Domnului pentru dragostea mea, dar Tatal ceresc nu mi-a auzit ruga. M-am rugat oamenilor pentru dragostea ta, dar oamenii mi-au intors spatele. Sa ma rog oare e in zadar? Demult, de tot, spuneai ca timpul vindeca orice rani? Dar oare voi mai avea eu timp sa-mi vindec ranile? Voi mai avea puterea sa astept sa treaca timpul? Poate ca , atunci cand m-a pus sa-mi fac testamentul, a stiut ce o sa se intample. Doar eu nu l-am luat prea in serios - a cata oara? - pentru ca am crezut ca pot schimba ceva din viitor. Acum, la ceas de seara, ma rog lui Dumnezeu sa-mi curme durerea fara de sfarsit care ma sfasie. Sa-mi dea voie sa ma intorc printre stele, sa ratacesc din stea in stea, cautand o vesnicie locul in care sa spun: am ajuns ACASA. M-am saturat sa ratacesc, scumpa prietena, cautand mereu locul unde este casa mea. Am obosit si nu mai am putere. Ma iarta daca vreodata nu-mi voi putea respecta promisiunea pe care ti-am facut-o intr-o seara. Si sa nu ma urasti atunci. Sa te rogi pentru mine si pentru linistea sufletului meu zbuciumat care nu si-a dorit decat o clipa efemera de fericire la trecerea prin lumea asta ostila.
In seara asta voi astepta bip-ul tau, desi stiu ca el nu va veni. M-au ars cuvintele tale cand ai spus ca am ajuns sa ne sunam doar cand avem nevoie unul de celalalt. Poate ca ar trebui sa ma supar pe tine pentru tot ceea ce spui si ce faci, dar nu pot. M-am obisnuit cu atitudinea ta de respingere, negativista, si sper ca, o data, peste timp, vei lasa sa iasa din tine ceea ce simti si iti doresti cu-adevarat. Pareai atat de suparata la telefon ca te infuriasesi. . .
Imi doresc atat de mult ca relatia noastra sa fie alta. . . Imi doresc atat de mult ca, in locul telefonului, sa te astept sa vii de la serviciu si daca nu esti obosita, sa mergem sa ne plimbam, sa ne oprim din cand in cand intr-un colt mai putin luminat si sa ma saruti. Sa o faci fara sa spui nimic. Sambata si duminica sa mergem la un film sau la o piesa de teatru, la discoteca, cu mai multi, in vizite la prietenii nostri, la tara la bunica ta sau la bunicii mei (imi doresc atat de mult sa te cunoasca si ei inainte sa moara, pentru ca i-am iubit mai mult decat pe parintii mei. Si daca eu nu am putut sa-l cunosc pe bunicul tau, mi-as dori sa-i cunosti tu pe ai mei, cat inca nu e prea tarziu si nu vor pleca si ei dincolo de viata asta), sa mergem la munte si la mare indiferent de faptul ca e vara sau iarna, sa mergem la manastiri si-n toate orasele din Transilvania, sa-ti pot citi, din cand in cand cate o poezie, sa mergem impreuna la cumparaturi in Mall, sa ne oprim sa mancam o inghetata si apoi sa incercam toate parfumurile de acolo, la munte sa ne batem cu zapada iarna si sa ne rostogolim pe partie imbratisati si apoi, dupa cateva ore, inghetati, sa mergem sa bem o cana cu ceai de scortisoara sau chiar o cana cu vin fiert. . . unt atatea lucruri pe care imi doresc sa le traiesc cu tine daca vei considera vreodata ca vrei sa fac parte din viata ta.
Iar daca nu stii de vrei sa fim mereu impreuna, acorda-ne o sansa, acorda-mi o sansa reala ca sa ma cunosti mai bine. Nu-ti cer garantii scrise sau promisiuni ce pot fi calcate in picioare, nu-ti cer sa traiesti langa mine doar pentru ca te-ai obisnuit sa-mi auzi glasul in fiecare seara. Te rog doar sa-mi acorzi sansa de a-ti arata cat de mult te iubesc si abia apoi sa-mi dai un raspuns. Dar nu pot sa fac nimic fara voia ta. Purtarea ta m-a inlantuit si nu-mi mai da voie nici macar sa te mai iau in brate. Si-asa de mult imi doresc sa te strang la pieptul meu.
E seara si sunt singur. Singur, asa cum mi s-a spus de la inceput ca trebuie sa fiu. Si nu e vina nimanui. Am asteptat sa plece colegii mei ca sa pot sa-ti scriu. Nu stiam cum voi reactiona, daca or sa-mi curga lacrimi sau nu. . .
Vreau sa-ti spun ca nu regret nimic din tot ce a fost. Imi pare rau doar ca in 2 ani si jumatate nu am reusit sa ocup in inima ta locul pe care Nicu l-a ocupat intr-o singura noapte. Intotdeauna mi-ai spus ca nu regreti noaptea petrecuta cu el si mereu mi-ai spus ca ai regretat toate noptile petrecute cu mine. Nu e un repros, domnita a viselor mele, e un regret pe care-l voi duce cu mine toata viata. In rest, fiecare moment petrecut cu tine a fost frumos, a fost unic. Am trait ce altii nu vor trai niciodata. Am iubit cum nici macar eu nu credeam ca voi iubi. Acum, in linistea noptii, mi-aduc aminte de toate plimbarile, de toate strangerile de mana, de fiecare atingere a ta, de fiecare sarut pe care ti l-am furat. Ai fost visul meu cel mai frumos si, pentru o clipa, am uitat ca visele dispar o data cu noaptea.
Mi-ai dat aproape tot ceea ce imi doream - ai dat un scop vietii mele, ai dat o sansa dragostei mele. Poate ca pare absurd ceea ce spun, dar zilele trecute, pana sa avem ultima discutie, am avut senzatia ca am trecut peste zeci de ani. Il vedeam pe Alin mare, la casa lui si ma intrebam cu cine imi voi petrece restul anilor, al anilor cand poate nu voi mai putea merge pe munte, al anilor cand nu ma va mai interesa nici un fel de distractie, cand voi ramane eu si femeia pe care o iubesc. Prietenii se vor duce pe rand, vor imbatrani, va veni vremea cand mainile le vor tremura, cand nu vor mai putea rosti nici un cuvant. Poate ca si eu voi suferi de reumatism sau mai stiu eu de ce. Si m-am intrebat de ce trebuie sa vad asa ceva? M-am intrebat daca voi avea puterea sa-i vad disparand pe rand. . . E-atat de trist viitorul, iar daca nu voi fi cu fata pe care-o iubesc, nici nu mai merita trait. De altfel, de astazi voi face ce faceam inainte de a te cunoaste pe tine: nimic. Nu-mi pasa daca este o zi sau alta, nu ma interesa nimic din ceea ce se petrecea in jurul meu. Sa nu-mi porti pica, domnita, dar nu mai am puterea sa cred ca va fi bine, nu mai am puterea sa incerc sa ma apropii de nici o femeie. Ai fost singura in fata careia mi-am deschis sufletul cu totul si asa va ramane. Vei ramane amintirea vietii mele. . .
Nu trebuie sa-ti faci griji pentru mine. Am inteles ca ai amanat sa-mi dai raspunsul tau tocmai pentru ca stiai ca o sa ma doara. Si tineai destul de mult la mine ca sa nu vrei sa ma vezi suferind. Eu nu stiu daca voi putea vreodata sa-ti arat ofer macar un singur moment frumos, un moment de care sa nu-ti para rau si de care sa-ti amintesti cu drag. De el si de mine.
Acum cateva minute a cantat Celine - nu se putea un moment mai <potrivit> - a cantat <I want you to need me>. Si m-a purtat din nou pe drumul catre tine. Celine va ramane singura legatura dintre noi. De fiecare data cand o voi auzi, imi voi inchipui ca esti langa mine, ca suntem impreuna. Pentru ca niciodata nu voi mai putea iubi. Ai fost singura femeie pe care am iubit-o cu adevarat si pentru care am simtit ceva. Nu te pot compara cu nici o alta fata din viata mea. Locul tau in inima mea va fi mereu unul deosebit.
Dar acum trebuie sa-mi vindec ranile, desi stiu ca niciodata nu se va intampla asta. Si crede-ma Ioana, nu e obsesie. Tarziu, peste ani, vei vedea ca a fost dragostea cea mai curata si pe care am daruit-o din toata inima si fara nici un gand ascuns. Si imi doresc din tot sufletul ca momentul in care te vei gandi la mine sa nu-ti intunece fericirea ta de atunci. Pentru ca eu, din clipa asta, voi ramane doar o amintire, scumpa prietena. E singurul lucru pe care ti-l cer. Daca vreodata ai tinut la mine, daca tii in felul tau la mine, lasa-ma sa raman doar o amintire. Orice apropiere de tine m-ar durea. Orice intalnire cu tine m-ar face sa sufar cumplit, pentru ca voi fi langa fata pe care o iubesc si pe care trebuie sa ma prefac ca n-o mai iubesc, ca nu mai simt nimic pentru ea. Aceeasi durere o voi simti si daca ma vei suna. Glasul tau, pe care il ascultam in fiecare seara, ma va face sa sufar si mai mult, sa-mi aduc aminte mereu de dragostea pe care ti-o port.
Tu ai numit-o obsesie. Nu conteaza daca termenul iti apartine sau daca ti-a fost sugerat de cineva. Tu crezi ca e obsesie si nu dragoste. Fara sa vezi ca eu nu am nici o fotografie cu tine, fara sa te intrebi de ce atunci ti-am dat toate fotografiile cu tine pe care le aveam, fara sa te intrebi de ce i-am dat Madalinei caseta de la Sibiu. Acum eu nu am nimic cu tine, afara de acea dedicatie si de amintirile mele. Dar daca pe tine termenul de <obsesie> te-a ajutat sa iei decizia. . . atunci asa sa ramana.
O sa-mi fie dor de tine. O sa privesc in fiecare seara telefonul care nu va suna, pentru ca e mai bine asa. Este o rugaminte. Ma cunosti destul de bine si stii ca voi suferi daca iti aud glasul. Lasa lucrurile asa cum sunt. Nu trebuie sa ma suni nici macar de ziua mea. Voi considera ca am primit telefon de la tine, dar nu ma suna. M-ai face sa sufar cum nici nu-ti imaginezi. Ai redeschide visele mele pe care acum le ingrop undeva, in mine. Mereu mi-am dorit ca ziua ta si ziua mea sa le petrecem impreuna, dar asta nu s-a intamplat niciodata. Acum, cand voi deveni doar amintire, nu ma pune pe acelasi loc cu ceilalti prieteni ai tai pe care-i suni de ziua lor sau mai stiu eu cu ce ocazie. Intre noi a fost altceva. Noi ne sunam pentru ca ne placea sa vorbim unul cu altul, sa ne auzim. Nu ma suna acum ca sa ma feliciti de ziua mea.
Iar eu, eu oricum nu te voi suna niciodata. Nici acum nici mai tarziu. Din cand in cand o sa-ti mai scriu cate o scrisoare la care nu vreau sa-mi raspunzi, pentru ca nu mai pot suferi. Poate ca o sa-ti mai scriu si niste mesaje de mail, dar doar daca imi promiti ca nu le vei citi inainte de o luna, de acum inainte. Iar la telefon nu cred ca pot astepta ziua in care imi vei spune ca ai facut dragoste cu alt barbat sau ca-ti place un alt barbat. Ar fi prea mult pentru suferinta mea. Voi ramane aici unde m-ai lasat in ziua in care ai hotarat ca nu vrei sa-ti legi viata de a mea. Doar ca te rog sa nu ma faci sa sufar si mai mult. Nu vom mai vorbi si nu ne vom intalni decat daca vreodata vei avea nevoie de mine. Iar daca ne vedem pe strada, incearca sa nu-ti intorci privirea. Priveste-ma in ochi, dar nu ma intreba ca pe un oarecare, ce mai fac.
Oricum, nu cred ca vom avea nevoie de cuvinte. Relatia noastra a fost dincolo de cuvinte si pentru mine va ramane mereu una speciala. Ramai cu bine Ioana si fie ca o data sa intalnesti fericirea pe care am vrut sa ti-o ofer eu. Pentru ca meriti sa fii fericita si iubita Ioana. Eu. . . eu voi ramane in urma ta, sperand ca poate, o data, peste ani si ani, iti vei aminti de mine si vei considera ca poti sa-mi dai o sansa. Iar acum, in incheiere, da-mi voie sa semnez scrisoarea asa cum o faceam la primele mesaje pe care ti le trimiteam si asa cum apar eu notat in agenda ta telefonica, un nume oarecare care ti-a <furat> 2 ani…
