As vrea sa fiu la munte
Vineri, 17 Dec 1999 16:17:44 +0200
Este o vreme in care as vrea sa fiu la Piatra Arsa. Si sa ma uit pe geam la platoul inconjurat de zapada. Si sa-mi aduc aminte povestiri despre gedai, despre luptatorii daci. Mereu cand am trecut pe acolo si ploua sau era viscol, am incercat sa-mi inchipui viata acelor luptatori liberi, acei oameni care au preferat moartea, sclaviei. Eram prezent la Sfatul Batranilor, in taberele lor de antrenament, la pasune cu oile lor, alaturi de cei raniti care se intorceau din razboi. Nu stiu de ce, dar intotdeauna m-am simtit oarecum legat de locul acela. De zona Bucegilor de la Piatra Arsa, Babele si Pestera. Cand mergeam pe platou, auzeam lupii din vechime cum urlau si dragonul de pe steag. Si ma infioram. Era o teama amestecata cu respect. . . Acum vorbim la telefon, asa ca. . .
Putina psihologie
Vineri, 17 Dec 1999 22:10:26 +0200
In filmul din seara asta am vazut o teorie interesanta si care mi-a dat de gandit. Se spune ca, uneori, dragostea poate degenera in nebunie sau chiar ura. Mai ales atunci cand iubesti si nu poti obtine tot ceea ce vrei. Asta este motivul pentru care, multi, ca sa nu sufere, prefera prietenia. Cel putin, in cazul unei prietenii ai parte numai de lucruri placute si nu risti dezamagiri. Oare asta sa fie cauza pentru care unii prefera prieteniile in locul iubirii?. . . Eu, personal, sunt impotriva acestei pareri. Poate pentru ca am practicat-o in vechime. Sau poate ca am vazut chestia asta la foarte multi din jurul meu. Atat de multi, incat mi-am pus intrebarea: <oare oamenii au uitat sa iubeasca?>. Doar cei care se tem de iubire prefera prietenia.
"De teama sa nu sufere".
Fara sa te superi pe mine, dar oamenii astia nu au dreptul la iubire. Cei care refuza din start posibilitatea de a suferi, nu vor putea niciodata sa iubeasca cu adevarat si, uneori, nici nu se pot lasa iubiti. Vorbim de lasitate si dezertare. Crezi ca mie nu imi este teama de suferinta? Crezi ca exista cineva care sa isi doreasca sa sufere? Sa nu se teama de aceasta suferinta? Nici macar cei care spun lucrul asta nu sunt asa. Am vazut barbati si femei de fier si am reusit sa patrund dincolo de limitele lor. Si mi-am dat seama ca si ei sunt oameni. Si ca sufera mai mult decat oamenii obisnuiti. Pentru ca ei trebuie sa pozeze in oameni puternici. Asta este imaginea lor. Dar sunt, de fapt, niste singuratici, convinsi ca de ei depinde soarta multora. Si, de regula, asa si este. . . Stii, am ajuns la o concluzie: doar cei care au suferit pot aprecia dragostea. Dar de ce oare trebuie sa suferim, sa avem sufletul ranit, schilodit, pentru a putea aprecia dragostea? La asta nu-ti pot raspunde, Your Highness. Noapte buna si distractie placuta, acolo, la Busteni.
Bine ai venit de la munte.
Duminica, 19 Dec 1999 21:22:42 +0200
Am vrut sa te sun dupa-amiaza, dar m-am gandit ca te sufoc cu toate apelurile mele. Poate simteai nevoia de libertate. Nu mi-ai spus-o, dar tu nu ai obiceiul de a fi foarte deschisa, cu mine. Asa ca, riscand sa te supar, nu te-am sunat. Sper ca plimbarea asta la Poiana sa-ti fi placut. Nici diseara, nu te voi suna. O sa ai nevoie de timp sa faci un dus, sa despachetezi, sa vorbesti cu ai tai. Eu te am aici, langa mine, si pot vorbi cu tine la orice ora din zi sau din noapte.
O sa-mi lipsesti
Duminica, 26 Dec 1999 19:01:59 +0200
O sa-ti simt lipsa cat timp esti plecata la Arad. Daca-mi dai voie, te voi suna in fiecare seara sau iti voi trimite mesaje. Sper din toata inima sa te distrezi. Si la fel de mult sper sa treaca si zilele pana la Revelion. Si primele zile de dupa. Astept zilele cand te voi revedea. Si cand, poate, daca am noroc, o sa ma lasi sa te iau in brate. Fara mofturi. Stii ca te simt. De multe ori ti-am simtit incordarea atunci cand te-am luat in brate. Vedeam ca te straduiesti, dar speram sa nu-ti fie chiar atat de greu. Cine stie cand va veni vremea sa ma iei in brate fara sa fii incordata. Poate niciodata. . . Sau poate ca. . . Nu stiu. Stiu doar ca-mi doresc sa-ti simt bratele in jurul gatului meu. Si sa-ti simt rasuflarea, precipitata, din cauza emotivitatii tale. Sa ma privesti in ochi si sa nu-ti intorci capul intr-o parte ca pana acum. De Craciun as fi vrut sa-ti urez sarbatori fericite si sa-ti ating buzele. Dar, cum nu am fost foarte cuminte, Mos Craciun m-a uitat anul asta. Ca si anul trecut. . . O sa-mi fie dor de tine si o sa numar zilele pana te voi vedea.
