Desi s-a inscris la Scoala de teatru de la Cardiff si a avut o serie de roluri pe scenele londoneze, succesul repurtat era departe de ceea ce si-ar fi dorit. Si atunci a ales calea cea mai usoara pentru a trece peste probleme, pentru a acoperi prapastia care se formase intre dorintele sale si realitate. S-a refugiat in alcool. Definitiv. Pentru ca de atunci nu a mai reusit sa scape de aceasta boala niciodata.
In 1968 pleaca in S.U.A. si isi incearca norocul ca actor de film. Primul rol a fost cel al lui Richard Inima de Leu, iar filmul a fost distins cu un Oscar – din pacate nu pentru rolul interpretat de Hopkins. Din acea clipa viata lui Hopkins s-a desfasurat intre rolurile interpretate in filme si propriul sau rol in viata. Iar viata sa a fost in deriva, urmand cursul celei de pe scena. La varsta de 53 de ani, intr-o pauza de dezintoxicare, cand se resemnase ca nu va fi niciodata un mare actor, un rol avea sa-i schimbe destinul.
Din tacerea care se asternuse peste el s-a nascut o alta care a facut publicul sa vorbeasca ani in sir, fascinat de maretia pe care o intrezarise in batranelul cu ochi albastri. Era “Tacerea mieilor”, filmul ce avea sa-i aduca primul Oscar lui Hopkins si care i-a transformat anii de asteptare intr-un succes imens. Pentru ca Hannibal Lector parea a fi rolul ce i se potrivea ca o manusa. Reprezenta o lume de care Hopkins nu era cu totul strain, o lume de nevrotici si nebuni, o lume sinistra in care cel de langa tine te poate trada in orice clipa si in care psihiatrul poate fi mai periculos decat cel mai periculos psihopat, fiind o masina perfecta de ucis.
Multi au afirmat ca Hopkins este printre putinii actori talentati care fac un rol intrind cu adevarat in pielea personajului interpretat. Dar dincolo de a fi o binecuvintare, acest lucruru este un adevarat blestem, el neputindu-si reveni complet dupa terminarea filmarilor. Si treptat, fara voia sa, dintr-o necesitate imperioasa a transpunerii unui rol, actorul-cameleon, cum l-au numit colegii sai de breasla nu a mai putut sa-si joace propriul lor, trecand prin furcile caudine a doua divorturi si a mai multe separari de cei care odata il iubeau.
“Intotdeauna mi-am imaginat Diavolul ca fiind o persoana spirituala, inteleapta, fermecatoare si seducatoare pana dincolo de moarte”. Sunt cuvintele lui Anthony Hopkins, nu ale actorului premiat cu Oscar, ci ale omului care si-a distrus viata particulara din prea multa dragoste de film.
Sir Anthony, Dumnezeu sa te ajute.
