Am fost pierduta la un joc de carti

Am fost pierduta la un joc de carti

Nu numai ca il iubeam, dar ne si logodiseram, intr-o capela in care – la momentul acela – nu se mai afla nimeni. Am gasit-o deschisa si am intrat.

O logodna bizara, de care stiam doar noi doi, intr-un decor straniu. Dar pe cat de bizara pe atat de romantica... A fost ca in filmele pe care le vedeam cand eram copila si care ma faceau sa plang.

Dar iubitul meu nu s-a dovedit, pe mai departe, romantic. Si nici loial. Intr-o anumita si nefericita conjunctura, i s-a daruit alteia, fara nicio rezerva. Principalul vinovat am fost eu, dar nici el n-a stat prea mult pe ganduri.

Intr-o zi i-a spus unui bun prieten ca are o iubita noua, o „prospatura”. Cum a aflat, Marian a vrut sa ma cunoasca imediat.

Ma rog... Atunci cand a avut ocazia, m-a prezentat prietenului sau. Si am inceput sa iesim impreuna, toti trei, in zilele lungi de vara.

Chiar de la inceput Marian nu s-a sfiit sa-mi arate ca ma place. Imi facea tot felul de complimente si avansuri chiar de fata cu prietenul meu.

Intr-o seara, ne-am intalnit, mai multi prieteni, intr-un apartament din centrul orasului, la o partida de carti. La inceput nu am remarcat, dar eram singura femeie langa cei trei barbati care se pregateau de joc.

Urma sa jucam cu schimbul, cate patru la masa, celorlalti neramanandu-le decat sa bea.

Pe la miezul noptii, jocul se incinsese rau de tot. Ma aflam la masa de joc impreuna cu ceilalti.

Eu si prietenul meu pierdusem totul: banii, ceasul, inelul de logodna, telefonul mobil si lantisorul de aur. Desi eram prieteni, la carti nu se tinea cont de prietenie. Era o regula acceptata de catre toti jucatorii, menita sa stimuleze curajul, spiritul ofensiv, dorinta de a gadila hazardul si de a trai emotii tari. Ce se pierdea la carti era bun luat. Niciun jucator nu avea voie sa restituie sumele de bani sau bunurile castigate.

As fi vrut sa continui, caci ma prinsese al naibii de tare morbul competitiei, dar nu mai aveam cu ce sa plusez.

Atunci prietenul meu m-a luat deoparte si mi-a spus ca jocul urmator va castiga, dar ca nu mai are cu ce sa pluseze la joc. Nu mai are nimic in afara de mine. Si ca daca il iubesc si am incredere in el, sa accept sa fac parte din miza lui de joc. Avea niste ochii de nebun si ma strangea de mana. Nici acum nu stiu de ce am acceptat – poate de teama, poate din dorinta de a vedea pana unde merg acei barbati sau poate, pur si simplu, voiam sa vad cat ma iubeste prietenul meu si daca e gata sa renunte la mine asa de usor.

Ceilalti iesisera din joc. Ramasesera doar Marian si prietenul meu. Al meu avea ful de 9 si era extrem de incantat: urma sa castige aproape 2000 de euro. Asa ca a mizat totul pe o singura mana... A fost un moment foarte tensionat. Simteam sudoarea cum imi aluneca pe tot corpul...

Marian a decartat doua carti. Prietenul meu doar una. A pus primul cartile jos si nu se sfia sa-si arate bucuria. Apoi a venit lovitura: Marian avea careu de popi. Celalalt barbat s-a ridicat si a plecat, spunandu-i la ureche ceva iubitului meu... Iubitul meu care plangea ca un copil dar nu era in stare sa spuna nici un cuvant.

S-a ridicat si el, m-a sarutat si a plecat. Nu intelegeam ce se intampla pana in momentul in care l-am simtit pe Marian cum se arunca, flamand, asupra mea. Teama si neputinta m-au paralizat. Nu eram in stare sa fac nici o miscare. M-a dezbracat complet si a facut sex cu mine. E un fel de a spune ca a facut sex, pentru ca eu nu simteam decat impingerile lui si respiratia sa sacadata. M-a trezit doar strigatul lui atunci cand si-a dat drumul in mine... Toata noaptea a fost un cosmar...

Spre dimineata Marian s-a imbracat si mi-a spus ca e timpul sa plec acasa. Acasa unde? Pe iubitul meu nu mai il puteam vedea inaintea ochilor. Nu mai suportam sa ma atinga... Am pornit pe strazi si m-am trezit ca merg catre casa parintilor mei. Am sunat la usa si mi-a deschis mama. Nu m-a intrebat nimic. Ceva din privirea mea ii spunea ca trecusem printr-o experienta cumplita. M-a luat in brate si mi-a spus: „Gata, dragostea mea, gata... o sa trecem noi si peste asta”... Si in acele momente m-am simtit din nou copil. Si mi-as fi dorit ca lucrurile sa nu se mai schimbe niciodata. Pentru ca lumea adultilor este una a durerilor si a mizeriilor sufletesti...

S-au dus aproape 2 ani de atunci si nu m-am mai putut apropia de nici un barbat. Am incercat, dar orice apropiere masculina imi provoaca repulsie. Am nevoie de ajutor si nu stiu ce sa fac. Iar timpul rtece in defavoarea mea...

Echipa Secretelefemeilor.ro

Alte articole care te pot interesa:

Ai reusit? Continua! N-ai reusit? Continua!

Acei oameni blestemati de soarta

CE TIP DE TEMPERAMENT AVETI?

Drama unei mame care nu si-a cunoscut copilul

Imi vreau tatal inapoi