Am devenit amanta sotului surorii mele
Decat sa-o fac sa sufere pe sora mele, Elena, am preferat sa ma sacrific si sa sufar eu…
Cu doi ani in urma, ne-am indragostit amandoua de acelasi barbat, un tanar superb pe nume Claudiu. Doar ca el ne daduse iluzii amandurora si parea ca nu se hotaraste pe care dintre noi sa o aleaga.
Eu aveam douazeci si cinci de ani, Elena, douazeci si opt, iar Claudiu de-abia implinise 23. Ni l-a prezentat fostul meu profesor de geografie, un tip cumsecade la care Claudiu locuia in chirie. Inca necopt la minte, orfan si lipsit de sprijin moral, Claudiu isi pierduse garsoniera proprietate personala in urma unor datorii acumulate la niste camatari. Ce s-o fi gandit profesorul cand ne-a facut cunostinta cu el? “Iata o partida buna pentru chiriasul meu, oricare i-ar fi alegerea”.
Elena este singura mea sora si ne-am simtit intotdeauna foarte apropiati. Dupa ce l-am cunoscut pe Claudiu, adica pe tanarul ospatar de la un restaurant din Sibiu, sora mea a inceput sa se distanteze din ce in ce mai tare de mine. Apucase, insa, intr-un moment de mare sinceritate, sa imi marturiseasca ca s-a indragostit nebuneste de Claudiu. Eu ce sa-i fi spus? Ca il vreau si eu?! Ca iubesc, sub imperiul unei nenorociri subite, acelasi barbat? Am preferat sa tac, foarte tulburata de situatie.
Pe masura ce Elena se departa de mine, imi vorbea tot mai putin si din ce in ce mai ambiguu (probabil ca imi ghicise sentimentul pe care i-l purtam lui Claudiu), avantul ei catre barbatul viselor mele crestea vizibil. Privirile pe care i le arunca, cuvintele pe care i le adresa, gesturile pe care le facea in prezenta lui, darurile pe care i le dadea continuu, nu lasau niciun dubiu asupra faptului ca il iubeste la nebunie. La fel de mult il iubeam si eu...
Claudiu insa accepta sa iasa la plimbare si sa mearga la petreceri cu amandoua, “impartindu-ne” in mod egal zambete fascinante si sarutarile copilaresti obraji. Uneori, ne invita la locul lui de munca - un local destul de cochet.
La inceput, desi, dupa cum am mai spus, situatia era catastrofala, voiam sa lupt. Ii strecuram lui Claudiu mici mesaje de dragoste si – cand aveam ocazia - ii sopteam cuvinte incendiare. La telefon, i-am recitat o poezie de Eminescu – atat de mult imi pierdusem uzul ratiunii. In acele versuri se oglindea tot amorul din lume si speram ca el sa ma aleaga pe mine, in detrimentul surorii mele. Dupa ce i-am recitat versurile, mi-a spus ca ma iubeste enorm. Crezandu-i spusele, am simtit cum o fericire navalnica imi inunda sufletul, apoi n-am mai fost coerenta si am inchis telefonul.
Dupa 3 zile, Elena, iesind un pic de sub crusta ei de raceala, m-a intrebat:
- Crezi ca ti-ai putea imagina ce mi-a spus, ieri, barbatul vietii mele?
- Adicatelea Claudiu?
- Da.
- Ce ti-a spus?
- Ca e foarte indragostit de mine si ca ma iubeste enorm!
- Bravo! Esti tare!
Si n-am avut curajul sa-i spun ca si mie imi spusese acelasi lucru. M-am gandit doar: “Tipul asta se joaca cu noi”. Dar asta nu a insemnat sa renunt la dragostea pentru el. Am continuat s-al iubesc cu fervoare, insa doar inlauntrul mele. Nu stiu daca ma intelegeti... Nu prea am talent la scris. Ceea ce vreau sa va spun este ca am renuntat sa-i mai fac avansuri si ochi dulci, pe motiv ca nu trebuie sa-i fiu rivala surorii mele. A fost un fel de revelatie. M-am gandit ca e necesar ca Elena sa fie mai importanta pentru mine decat orice barbat din lume. Asa ca eu m-am retras si pe el i l-am lasat ei. Am renuntat la barbatul iubit, in favoarea surorii mele, spunandu-mi cu obstinatie ca ea are cele mai multe sanse pentru a obtine ceea ce ne doream amandoua. Desigur, renuntarea a fost dureroasa. Sufeream in adancul confuz al sufletului meu.
Ramas fara concurenta, Elena si l-a adjudecat pe Claudiu. Mai precis, a devenit iubita lui si mai tarziu sotia lui.
Eu mi-am gasit refugiul in lectura si in plimbari lungi prin parc. Voiam sa mi-l scot din minte. Aceste randuri demonstreaza ca n-am reusit. In plina criza economica mondiala, in plina sticla cu vin, in plina noapte, imi amintesc de Claudiu. L-am iubit cu nabadai, dar n-am vrut sa rivalizez cu propria mea sora. Vezi, Elena, ce fata buna sunt eu?
La cateva zile dupa ce s-au casatorit, in timp ce eu plangeam neconsolata, inchisa in garsoniera, soneria a sunat. Am deschis intr-un final si in prag statea Claudiu. M-a luat in brate desi ma zbateam – cam fara convingere – si m-a dus in dormitor. Ii spuneam: “nu e bine ce facem, te rog, nu”, dar il impingeam fara convingere. Iar el a simtit asta: simtea cum dorinta din mine este mai puternica decat constiinta. M-a avut acolo. Plangeam si il strangeam in brate, stiind ca ar trebui sa-l resping dar neavand in mine puterea de a o face. La sfarsit mi-a spus ca pe mine ma iubeste mai mult decat pe Elena si ca s-a casatorit cu ea doar pentru ca eu nu i-am acordat atentie. Cand i-am replicat ca nu e posibil sa ne mai vedem, m-a avertizat ca daca fac asta ii va spune totul surorii mele. De atunci au trecut luni bune, si eu am ramas amanta sotului surorii mele. Mi-este greu cand merg la ei si-i vad unul langa celalalt. Ma simt ingrozitor si nu stiu ce sa fac in continuare. Si in acelasi timp am invatat sa ma bucur de putinele minute pe care le petrec alaturi de el. Imi iubesc sora dar il iubesc si pe sotul ei. Probabil ca, in timp, voi invata sa accept situatia asa cum este, constienta ca viata este scurta si ca trebuie sa te bucuri de fiecare moment placut.
Autor: Adina
