Adio, Iubire, eu am plecat…
Marti, 9 Nov 1999 16:53:20 +0200
Sunt sus pe munte. Pe o stanca stearpa si inalta. . . De undeva, de foarte departe, chem iubirea. Din adancul fiintei mele o strig pe nume. . . O rog sa vina. . . Dar nimeni nu raspunde. Doar ecoul se intoarce si-mi spune ca strigatul meu nu a fost auzit. . . Iubirea a plecat. Infranta. Dintr-o lume care a uitat-o. Si-a promis sa uite si ea de lume. Si fuge, de fiecare data cand un glas razlet incearca sa o cheme. . . Ma duc la margine stancii si plang. Afara este frig, dar lacrimile mele sunt fierbinti. Mai privesc o data lumea din care am urcat. Ma rog pentru iertare si ma las sa alunec. . . Si tocmai atunci, in timp ce cadeam, Iubirea venea. De departe. De unde o chemasem. I-am zambit. Si mi-a zambit. Mi-a spus ca data viitoare va veni, cu siguranta. . . Apoi am inchis ochii. . .
Te iubesc
Marti, 9 Nov 1999 20:36:33 +0200
Ma uit la telefon. Vreau sa te sun. Dar mi-e teama. In ultima vreme am avut impresia ca esti suparata pe mine si ca ma ocolesti. Sau poate ca, de vina este orgoliul meu. Ti-am spus ca nu te voi suna decat atunci cand vei dori tu. Mai exact, atunci cand vei suna tu. Cat mi-as dori sa nu fi rostit acele cuvinte. Cat mi-as dori sa fie totul altfel decat la ora actuala. Sa nu ne mai purtam ca doi straini. Sa vii cu aceeasi placere la intalniri. . . Discutiile noastre par fortate. Innainte. . . erai atat de degajata la telefon. Acum iti simt glasul incordat. Am impresia ca vrei sa termini cat mai repede convorbirea. . . Iarta-ma, Ioana, dar mi-e atat de dor de tine. Si atunci vin aici si te chem, iti vorbesc, iti spun ca te iubesc. . . Aici am curaj sa fac toate aceste lucruri. . .
Remember
Date: Tue, 09 Nov 1999 13:18:20 PST
Mai tii minte adresa asta?. . . A fost odata, demult de tot. . . La vremea respectiva ti-am explicat ce inseamna pentru mine numele din adresa. Sunt convins ca ati uitat, stimata domnisoara. Asa ca nu va voi mai plictisi inca o data cu astfel de amanunte. . . Este o seara de marti. . . Noapte buna si vise frumoase.
You are my friend
Marti, 9 Nov 1999 23:09:18 +0200
I just call to say: I love you.
Datorii. . . oare?. . .
Miercuri, 10 Nov 1999 18:43:48 +0200
Mai am o datorie de indeplinit. Pentru mine si pentru linistea mea sufleteasca. Dupa concursul din Plopeni, din vara lui `95, nu am mai luptat niciodata in careu. Nu mai aveam motivatia luptei. 5 ani de antrenament erau dati peste cap de lipsa unei motivatii a luptei. De ce luptam acolo? Care era scopul meu? In fata unei sali cu cateva sute de persoane, eu voiam sa inving. Sa castig. Si dintr-o data, nu mai gaseam motivatia luptei. Asta era lupta pentru care ma pregateam? Pentru un trofeu care nici macar nu avea valoare materiala, am fost eu gata sa distrug viata unui om?. . . Ti-am spus ca am vrut sa-i rup piciorul din genunchi si ca m-am oprit la timp. . . Am pierdut lupta respectiva, dar in sinea mea castigasem.
Stiam ca daca voiam, puteam castiga. Prin ce mijloace, Dumnezeu sa ma ierte. . . Luni de zile dupa, mergeam la sala si nu mai reuseam sa fac nimic. Vedeam mereu ochii celui cu care luptasem. . . Si nu am mai luptat niciodata. Am promis sa nu o mai fac decat atunci cand imi este amenintata viata. A mea si a celor pe care ii iubesc. In clipa aceea, mi-am dat seama ca rolul luptatorilor nu este acela de a distruge creatiile Fortei Vitale ci de a le proteja. Desi pare paradoxal, desi nu am mai luptat de atunci, in ultimii ani am dobandit mai multe cunostinte despre lupta decat pe vremea cand eram activ. Unele din ele ma inspaimanta si pe mine. Si ma fac sa ocolesc lupta pe strada.
Pentru ca-mi dau seama ca o astfel de lupta nu poate avea decat un deznodamant. Principiile luptei si protectia pe care o am, ma obliga sa ocolesc lupta pana in ultima clipa. Si ma obliga ca, in cazul in care nu o pot ocoli, sa-mi distrug dusmanul. Definitiv. Principiul de care iti spuneam porneste de la ideea ca lupta trebuie ocolita mereu, dar ca, atunci cand esti obligat sa lupti, trebuie sa castigi. Si legea universala a principiului ii obliga pe luptatorii Fortei Vitale sa-i distruga pe cei care se intorc impotriva ei. " Cel ce ma ataca distruge echilibrul Universului. Si Universul se va intoarce impotriva lui si-l va distruge. . . ". Iarta-ma, poate nu te intereseaza lucrurile astea, asa ca ma opresc aici, innainte de a te plictisi. Ca de obicei. . .
