Adevarul despre Sarbatoarea Craciunului

Adevarul despre Sarbatoarea Craciunului

Initial, Craciunul s-a sarbatorit pe data de 6 ianuarie. Aceasta zi a ramas si in prezent la bisericile de rit oriental. In timpul pontificatului lui Papa Liberius, anul 354, bisericile vestice au stabilit Craciunul in ziua de 25 decembrie. In aceasta zi, erau sarbatorite trei evenimente religioase necrestine: sarbatoarea zeului Sol invictus* (Soarele invincibil), Saturnaliile** si sarbatoarea zeitei egiptene Isis*** (zeita casatoriei).

Sol*, veche divinitate solara din mitologia romana, adorata ca disc vizibil al Zeului-soare. Plinius cel batran, care nu ii recunostea pe zeii traditionali, il considera pe Sol zeu central al universului. Zeu de rang secundar in mitolgia clasica, el inregistreaza o ascensiune culturala in imperiul tarziu, in special sub imparatii Elagabalus si Aurelianus. Sub influenta cultului mithraic iranian, introdus de militarii romani, a fost identificat - dupa modelul lui Mithra - cu Sol Invictus si absorbit de religia romana tarzie. Ziua de nastere a lui Sol (de fapt a lui Mithra) era la 25 decembrie. Zeul era reprezentat in iconografii deseori manandu-si cvadriga solara; busturile sculpturale sugerau un cap inconjurat de raze.

Saturnus** (latina, satus - semanatura, sadire; satur - imbelsugat, fertil; sator - semanator), zeu romanic agrar, de provenienta arhaica, posibil o divinitate gentilica a etruscilor, adorat in special ca protector al culturilor agrare; preluat din mitologia romana ca zeu al adancurilor terestre nevazute, de unde trimite ploile necesare culturilor agrare, si totodata al tainelor pamantului. Se credea ca la varsta de aur a omenirii, sub domnia pacii si fericirii obstesti, Saturnus a trait la suprafata pamantului, sub care s-a retras mai tarziu, iesind din cand in cand doar spre a le aduce oamenilor darurile si roadele acelei ere, dar ca fusese cel dintii care i-a hranit pe stramosii poporului roman. Cand romanii il identifica insa cu Titanul grec Kronos, Saturnus devine zeul timpului, avand ca sotie pe zeita Ops (gr. ops - putere, abundenta; zeita fertilitatii pamantului si a belsugului; sarbatorile in onoarea ei se numeau Opalia).

Saturnalia - evocand epoca mitica de echilibru universal, cand peste lume domnise Saturnus Rex sau Pater Deorum - devine nu doar cea mai mare sarbatoare romana, dar si un simbol al libertatii si al pacii, cand erau interzise spectacolele sangeroase si declaratiile de razboi, cand se suspendau toate activitatile publice si private si cand toti oamenii deveneau temporar egali, nemaifacandu-se deosebire intre stapani si sclavi, iar unii sclavi deveneau definitiv liberti. Saturnaliile se stabilisera ca sarbatoare nationala romana, de o zi (in 17 decembrie), in anul 217 i. Ch. Caesar a stabilit-o la doua zile, Caligula la patru zile, Claudius la 5 zile, iar Domitianus a stabilit-o de o saptamana, intre 17-25 decembrie. Sarbatoarea incepea printr-un sacrificiu specific (lectisternium), savarsit in templul zeului, si o masa oferita plebei, apoi continua cu mari serbari in tot orasul; cetatenii isi faceau daruri, in primul rind luminari (caerei) si papusi (sigillaria). Amplificarea sarbatorii s-a datorat posibil si reinterpretarii din cand in cande a mitului originar, in toate variantele sale.

In versiunea reluata dupa mitul grec, atunci cand e detronat de Iupiter (Zeus), batranul Saturnus (Kronos) e adapostit de Ianus in Latium (teritoriul al carui nume unii istorici il deriva de la verbul a se ascunde); deci era un "deus absconditus" sau chiar un "deus otiosus"; localizarea in Latium a fost pusa in circulatie de poetul Virgilius, mai tarziu legenda fiind raspindita la multi autori: pe teritoriul primitiv al viitorului Latium, coboara din cer Saturnus instituind varsta de aur (aurea aetas), dindu-le oamenilor legi si organizind prima civilizatie.

Isis***, zeita casatoriei, in mitologia egipteana, simbolul armoniei matrimoniale si fidelitatii casnice a femeii fata de sotul ei chiar si dupa moartea lui; mai tarziu si zeita sapientala, posedind arta magiei, a tamaduirii si chiar pe a invierii din morti; Isis este o zeita arhaica predinastica, cultul ei foarte vechi posibil ca provine din nordul Deltei Nilului (Sebennytos); inclus in sistemul teologic heliopolitan, cultul zeitei Isis se extinde si se consolideaza sub Ptolemei, devenind zeita universala, pastrata astfel mai ales in Egiptul de Sus pana in secolul al VI-lea.Grecii o identificau cu Demeter, iar romanii ii introduc cultul in imperiu (Isis Myrionima - Isis cea cu mii de nume), templele ei devenind case de intalnire si chiar localuri de desfriu erotic, pana cand Sulla insituie la Roma (in anul 80 i. Ch.) un Colegiu Isiac; desi foarte popular, acest cult isiac libertin era privit cu ostilitate de pontifii romani, iar in urma unor semne din vremea lui Caesar, toate templele zeitei au fost daramate si cultul insusi a fost interzis in anul 52 i.Ch.

In 26 decembrie, se comemorareaza cel dintai martir crestin, Stefan, ucis la Ierusalim, intre anii 32-36, iar in 27 decembrie este ziua Apostolului Ioan.

In 27 decembrie, oamenii merg dimineata la serviciu, iar dupa-amiaza incepe serbarea incheierii unui an calendaristic si debutul unui nou an. In aceeasi zi, se comemoreaza Sf.Silvestru. Seara, la biserici au loc vecernii.

Laurentiu Ianculescu

Alte articole care te-ar putea interesa:

Cand s-a sarbatorit pentru prima data Craciunul

Sarbatori de iarna: noaptea lupilor

Sarbatori de iarna: taina cadourilor de Craciun

Tu stii ce sa daruiesti persoanei iubite?!

Ce nu stiati despre Craciun

Secretul traditiei bune in familie

Poveste adevarata cu Mos Craciun

Cadou pentru un Craciun Ratat

Craciun pentru Eternitate

Minune de Craciun