Adevarul despre Bunavestire – 25 martie
Fiecare popor, din toate timpurile, si-a avut propriile sarbatori nationale. In trecut inchinate zeilor, la ora actuala praznuind sfintii Domnului. La toate popoarele, indiferent de religie sau perioada de existenta, exista insa o zeita unica, mama a tuturor zeilor, fara de care existenta acestora ar fi fost incerta sau improbabila. De aceea, toti sarbatoreau zilele in care Zeita Mama ii nascuse pe fiii sai. Noi, romanii o apreciem in mod deosebit pe Fecioara Maria, Mama Mintuitorului nostru IIisus Hristos si-i aducem cinstire si slava. Evanghelistii nu ne-au spus foarte multe despre viata Mariei, Preafericita Nascatoare de Dumnezeu. Nascuta in Nazareth, ea era unica fiica a lui Ioachim si a Anei, fiind logodita cu Iosif, pentru a sublinia linia genealogica davidica a Mantuitorului. Dupa nasterea lui Iisus, Maria este alaturi de el in toate momentele importante amintite de Noul Testament: taierea imprejur, prezentarea la templu, fuga in Egipt, minunea din Caana, pentru ca, in timpul Patimilor, sa fie incredintata celui mai tanar dintre apostoli, Ioan, acelasi pe care unii oameni de stiinta il suprapun cu Lazar cel inviat.
Pana va varsta de 12 ani Fecioara a dus o viata fara de prihana in interiorul Templului, asa cum se obisnuia pentru toate fetele. Cum la urechile ei ajunsese ca se apropie ora la care urma sa vina Mintuitorul, Maria se ruga fierbinte sa se invredniceasca si ea a-l vedea. Intr-o zi, pe cand era dupa a doua catapeteasma de la miezul noptii, a vazut o lumina orbitoare si o voce i-a spus “Tu vei naste pe Fiul Meu.” In felul acesta a cautat Domnul spre smerenia roabei Sale si a invrednicit-o pe Maria sa-l nasca pe IIisus. Venindu-i varsta la care trebuia sa se marite, Fecioara i-a refuzat pe arhierei si a spus ca ea este juruita lui Dumnezeu. Si cum preotii cautau a o marita dar nu cutezau sa se impotriveasca unei femei ce s-a jurat Domnului, au gasit o modalitate de a-i alege sot Mariei. Astfel, Zaharia, arhiereul cel mare a adunat 12 barbati din semintia lui David, fara sotii, intre care era si batrinul Iosif. De la cei 12 a luau toiagul fiecaruia si l-a dus in altar, spunind:”Arata, Doamne, pe barbatul cel vrednic, cu care se cuvine a logodi pe Fecioara.” Iar a doua zi, cand au intrat in Sfintul Altar, preotii au gasit toiagul lui Iosif inverzit. Mai mult, o porumbita, simbol vechi al Sfintului Duh, a zburat si s-a lasat pe toiagul lui Iosif.
Patru ani a trait Maria in casa lui Iosif. Iar in cel de al patrulea an i-a trimis Dumnezeu pe arhanghelul Gavriile sa-i vesteasca nasterea Mintuitorului, pentru ca Gavriil este ingerul vestitor al vointei dumnezeiesti. In cartea lui Daniil se arata:” Deci mergi in Nazaret, cetatea Galileii, zice Dumnezeu lui Gavriil, si, ajungind acolo, sa aduci mai intii Fecioarei buna-vestire de bucurie, pe care Eva a pierdut-o odata. Insa, sa te feresti sa n-o tulburi, pentru ca de bucurie, iar nu de mihnire, este semnul acesta; de mingiiere, iar nu de tulburare, este inchinarea aceasta. Pentru ca, ce bucurie mai mare poate sa fie neamului omenesc decit aceea, ca firea omeneasca cu dumnezeiasca fire de obste sa se faca si una cu Dumnezeu intr-o Persoana?”
Pe drumul sau, Gavriil se intreba:
"Cum voi incepe a savirsi cele poruncite de Dumnezeu? Sa intru indata in camara, ii voi tulbura gindul Fecioarei; sa intru mai cu zabava, Fecioara, simtindu-mi venirea, va voi sa se ascunda. Sa bat in usa? Dar pentru ce? Deoarece acest lucru nu este al firii ingerilor, pentru ca nimic din cele ce se inchid sau se deschid nu poate opri intrarea celor fara de trup. Sa deschid usile? Dar fiind si usile incuiate, eu pot sa intru, sa chem pe fecioara pe nume, ma tem ca o voi infricosa. Deci asa voi face, dupa voia Celui ce m-a trimis, si mergerea mea o voi face incet. Dar cum voi incepe a grai catre Fecioara? Oare, bucurie sa-i binevestesc mai intii? Sau sa-i zic ca Domnul este cu dinsa? Sau sa-i vestesc venirea Sfintului Duh si umbrirea puterii Celui Preainalt? Deci ii voi vesti mai intii bucurie; apoi ii voi spune taina cea minunata, ma voi inchina si voi canta glasul acela: <Bucura-te, veseleste-te, mingiie-te!>. Caci, cuviincioasa indraznire este incepatura inchinaciunii celei de bucurie si acest cuvant imi va face lesnicioasa apropierea spre vorbirea Fecioarei, pentru ca n-o va infricosa cit de putin, ci ii va linisti gindul. Deci asa voi incepe: intii ii voi aduce vestire de bucurie si de veselie; caci cu acest fel de cuvinte se cade a se inchina cineva imparatesei. Ca acesta este lucru de bucurie, vreme de veselie a imparatiei, sfatul mantuirii, incepatura mingiierii". Acestea le-a gindit in sine Arhanghelul.
Eliszar