Acolo unde nu ajunge post 

"Ideea mi-a venit, pur si simplu, intamplator. Ii promisesem lu` nepota-miu cai dau doua perechi de porumbei. Am ajuns la ei, i-am dat si el i-a dus la patul, unde le facuse, deja un porumbar. Numai ca in clipa cand le-a dat drumul, toti s-au inaltat si au disparut.”

Toata lumea a fost trista din cauza porumbeilor, dar cel mai necajit a fost baietelul. Surpriza cea mare a fost cand, la intoarcerea acasa, domnul Cerchez a gasit cei 4 porumbei pe acoperisul imobilului.

“Abia atunci am realizat ca sunt porumbei calatori.”

De la aceasta constatare a mai fost doar un pas pana la punerea pe picioare a unei adevarate “industrii” a postei aeriene care circula cu regularitate intre Rimnicu Vilcea si Fetesti, orasele de resedinta ale domnului Cerchez si al nepotului sau. Iar daca la inceput porumbeii deserveau doar familiile respective, treptat o serie de persoane au apelat la aceasta posta arhaica.

“E destul de greu. Multi aveau rude in localitati de care nici macar nu auzisem. Ori imi era dificil sa stabilesc un cap de pod intr-o zona necunoscuta, dar pana la urma totul a fost bine. La ora actuala porumbeii mei ajung in aproape 10 localitati. Ii recuperez care cum pot. Pe unii mi-i pun la tren in colivii speciale persoanele de contact, pe altii mi-i aduc soferii care circula in zona sau chiar unele persoane din localitatile in cauza.”

Pretul unei livrari nu este nici mare, nici mic, “atata cit sa iau de mincare la pasari, ca mie imi plac foarte mult, iar porumbeii mei zboara oricand, fara sa aiba simbete sau duminici libere.

”Cu toate acestea, domnia sa e constient de faptul ca intr-o lume in care Internetul asigura un contact aproape instantaneu cu oricine, in orice colt al lumii, iar telefonia unul direct, posta sa aeriana nu poate rezista foarte mult. Dar chiar si asa, nu se da batut pentru ca e constient ca in zonele rurale oamenii traiesc intr-o alta lume, una arhaica, departe de evolutiile tehnologice ce vor duce, in final la un colaps al civilizatiei.

“Satelitii se vor duce, celularele se vor duce, da` porumbeii mei tot o sa fie...” incheie interlocutorul meu cu un zimbet plin de speranta...

Mihai Cristian

Alte articole care te-ar putea interesa:

Impaca-te cu tine insati si iarta-te

Dragoste blestemata

A doua sansa

Dragoste de o seara pentru o viata intreaga

Dragoste oarba

Flash Templates byFlashMint