A fost odata un baiat care-a intalnit o fata si s-a indragostit
Marti, 29 Aug 2000 12:28:04 +0200
Orice ai spune si ai face, esti singura persoana pe care o doresc langa mine. Si singura careia ii pot spune exact ceea ce simt. Tocmai din cauza asta, incepand de astazi, voi trimite pe adresa ta niste mailuri care vor avea subiectul<Pentru Ioana>. Sunt mailuri in care voi retrai amintiri si sentimente. Dar cum nu vreau sa te plictisesc, cum am promis ca voi face tot posibilul sa nu te mai supar, atunci le trimit cu subiectul <Pentru Ioana>. Poti sa le citesti sau nu, asta ramane la alegerea ta. Eu ti-am spus ca vor fi amintiri si nu cred ca are sens sa le mai citesti, din moment ce le-ai trait. Pentru mine, Ioana din aceste mailuri, este prietena cea mai buna si singura care mi-a mai ramas - sa nu spui ca acum te dau de-o parte si nu mai esti prietena mea.
Tu vei fi mereu singura persoana pe care mi-o doresc alaturi. Ioana "cea noua", ca sa spun asa, este doar fata care imi va asculta amintirile si durerile. Fata catre care se vor indrepta necazurile mele, supararile mele, dorintele mele neimplinite, ca sa nu mai te plictisesc pe tine.
Sa nu te superi pe mine si sa nu interpretezi in nici un fel gestul meu. Este singurul mod in care incerc sa nu te mai supar. Pentru ca nu mai vreau sa vad ura din privirea ta si nici sa mai aud glasul tau metalic atunci cand ma condamna pentru diverse dorinte sau vise. Vreau ca, de fiecare data cand vom fi impreuna, sa vorbim numai de lucruri frumoase. Asa ca, sarmana Ioana, va trebui sa ma suporte ea de acum.
Dincolo de vreme
Marti, 29 Aug 2000 14:26:45 +0200
Nici nu stiu cum sa incep. Sa-mi cer scuze ca nu am mai vorbit de multa vreme? Sa ma prefac ca nimic nu s-a intamplat si ca tocmai ieri ne-am intalnit ultima data? Dar ar avea vreun sens daca as fi altfel decat sunt? Daca a incerca sa ma comport altfel? Tu ma cunosti doar. N-as face decat sa ne simtim stingheri amandoi. Si atunci unde e prietenia noastra? Unde sunt anii petrecuti impreuna? Unde raman visele si dorintele noastre? Ce-ar ramane din ele?
Te intrebi de ce te caut tocmai acum? De ce, dintr-o data, fara vreun avertisment, fara vreo scrisoare sau telefon, intru in viata ta? Mi-ai spus ca pot sa te caut oricand. Si acum, am nevoie de tine. Am nevoie de sprijinul tau, de glasul tau. Singur nu voi reusi sa trec mai departe. De fapt, nu vreau sa trec mai departe. Stiu, stiu. . . Acum o sa-mi spui ca mereu am gasit o solutie, ca mereu am reusit sa ma adun, sa trec peste dureri. dar acum nu mai este ca <mereu>. Acum nu mai pot trece peste durere. Ar insemna sa trec peste mine insumi ori asta, in lumea mea, stii ce inseamna. Vreau sa vorbesc cu tine, sa-ti spun tot ce mi s-a mai intamplat de cand nu ne-am mai vazut. Sa retraiescu cu tine amintirile mele. Caci ce suntem noi, la urma urmelor, decat niste amintiri peste care se asterne umbra timpului. Uitam si vom fi uitati. Iar eu vreau sa mai traiesc o data totul, inainte de a fi uitat de ceilalti. . .
O sa trebuiasca sa ai rabdare cu mine. Stii ce pisalog sunt. Si plangacios pe deasupra. De parca as fi singurul din lume care ar suferi din dragoste. Stiu ca nu sunt singurul de acest gen. Dar si tu stii si eu stiu, ca noi suntem printre putinii care mai cred in dragoste. Poate din cauza asta intre noi doi va fi mereu o legatura speciala, dincolo de ceea ce pot intelege ei, toti ceilalti din jurul nostru. Oare de ce nu ne-a fost dat sa ne indragostim unul de celalalt? De ce nu am putut fi impreuna daca avem aceleasi ganduri si aceleasi dorinte? Nu astept un raspuns. Fiecare are Soarta lui. Iar noua ne-a placut sa ne jucam cu Soarta noastra. Am crezut ca daca provocam Destinul si-l invingem, acelasi lucru se va intampla si cu Soarta. Am uitat ca Soarta ne este data. Si uitarea ne pedepseste acum. Ne va acoperi si vom uita. Vom uita si vom fi uitati, doua suflete gemene care mai cred in Iubire si care cauta implinirea dragostei. . .
Cum a inceput?
Ca orice poveste. A fost odata un baiat care-a intalnit o fata si s-a indragostit. . . Nu asa incep toate povestile de iubire?. . . Am intalnit-o la un prieten de-al meu, Andrei. A fost, cum ai spune tu, o dragoste fulgeratoare. Niciodata nu mai vazusem picioare atat de frumoase ca ale ei. Am crezut ca dupa seara respectiva n-o voi mai intalni niciodata. Cum puteam sa banuiesc ce rol va juca in viata mea si cum imi va rascoli dragostea? Ea era o fosta colega de-a lui Andrei. Imi luasem gandul de la ea. Spun ea. . . Am uitat sa-ti spun cum o cheama. Ca pe tine. Ioana. Nu-i asa ca e un nume atat de dulce?. . . Apoi, dupa un timp, cand baietii au scos pozele pe care le facusem atunci, Andrei a sunat-o sa-i dea fotografiile. Dar ea a vrut sa se intalneasca cu mine. Cand am vorbit cu ea, la multa vreme dupa, mi-a spus ca totul a fost o intamplare. Nu ceruse sa ma vada pe mine special. Dar vezi, Ioana, de Soarta nu putem fugi. Iar eu. . . M-am intalnit cu ea. In primul moment am vrut sa o sarut. Recunosc, in clipa in care mi s- a transmis ca vrea sa ma vada, am crezut ca-i place de mine. Din cauza asta am si incercat sa o sarut. A sarit efectiv in spate. . . Da, da, stiu, noi barbatii suntem de vina ca ne comportam ca si cum voi ati fi niste simple obiecte sexuale. . . Am plecat sa ne plimbam. Nu ma lasa sa o tin nici de mana. Stii cat a durat pana cand m-a lasat sa o tin de mana? Si cat a mai durat pana m-a tinut si ea?. . . Oricum, sa nu sar mai departe. Am plecat prin Herastrau. Noaptea. Nu ma mai plimbasem niciodata noaptea prin Herastrau. Nici singur si nici cu vreo alta fata. Nu pot sa-ti spun cum a fost. Era prima plimbare care-mi facea placere. Nu ma plimbam cu o femeie pe care incercam sa o agat. Ma plimbam cu o fata care ma rascolea, pur si simplu. Era fantastic.
Eu ma-nfioram la fiecare atingere. Si crede-ma o atingeam intamplator, pentru ca se straduia sa tina distanta. Niciodata o noapte nu mi s-a parut mai magica, mai plina de mister. Si nu puteam sa inteleg. De ce se intampla asta cu mine? Nu ma recunosteam. De fapt nu voiam sa recunosc ce se intampla cu mine. Nu voiam sa recunosc ca eu, marele luptator care voia sa devin, eram infrant de o fata, de o copila, efectiv. Asta nu putea sa fie adevarat. Si mi- am repetat-o zile si saptamani la rand. Imi spuneam ca totul e trecator, ca e doar o dorinta care va muri in mine daca ma voi intalni si cu alte fete. Nu mai voiam sa iubesc. De fapt, nu credeam ca poti iubi de 2 ori intr-o viata. Si nu mai voiam sa sufar. Tii minte cum a fost perioada in care am aflat ca Mirela si Boutzu se culcasera impreuna, in timp ce eu eram “baiatul de care m-am indragostit la prima vedere”. Ti-am spus de George, fratele Mirelei? Dupa mai multi ani, intr-o zi, mi-a zis ca, la vremea respectiva, Mirela nu stia pe cine sa aleaga intre Mustatza si mine.
Si cum Matei avea prietena, se pare ca doar eu ramasesem. Asta era dragostea ei. Nu era suficient ca ma lovise, acum aflam si ca fusesem doar o alegere din 2 posibilitati. Nu stiu ce m-as fi facut in perioada aia fara tine. Fara tine si fara cantecele pe care le invatasem la Pestera. Doar tu stii cat imi doream sa mor. Pentru ca nu intelegeam cu prietenul meu si femeia pe care o iubeam, ma inselasera. Amandoi. Doar tu stateai langa mine noptile si incercai sa ma mangai, suflet trist si tu. . . Iarta-ma pentru ocolul asta. . . Cand a venit dimineata mi-a parut atat de rau. As fi vrut ca niciodata sa nu se termine noaptea aia. Si poate ca ar fi fost mai bine asa. Pentru toata lumea. Eu?! Eu nu contez. Eu n- am contat niciodata pentru nimeni. Nici macar pentru ea. A fost doar o impresie pe care am avut-o din cand in cand. . .
A doua intalnire a fost in 4: eu, Valentin, ea si prietena lui Valentin de atunci, pe care o chema tot Ioana. Si a fost tot in Herastrau. . . Dar cred ca ajunge pentru astazi. Ai dreptate, pe tine nu te pot minti. Nu ajunge. As vrea sa-ti povestesc totul dintr-o data, dar nu mai am putere. Lasa-ma sa ma adun si vorbim mai tarziu. Ai grija de tine.
