Sunt lituanienii urmasii romanilor?
Originea micului popor care avea sa joace un rol important in istoria Poloniei si a imperiului sau, a preocupat pe o serie de cronicari si cercetatori. Stapanind o tara destul de mare, cavalerii lituanieni au format esenta razboinicei nobilimii polone, delimitandu-se totusi, de ceilalti nobili, atat prin cultura pe care o posedau si spiritul razboinic innascut, cat si prin aceea ca se considerau urmasii unui popor nobil.
Constransi de invazia slavilor, vlahii s-au retras putin cate putin din fata invadatorilor, creind un stat puternic de tip militar, care nu a scapat totusi de influentele baltice.
In anul 1571, Joachim Cureus afirma ca prusienii provin dintr-o radacina comuna de la Carpati. Polonezul Stanislas Sarnicki afirma si el ca lituanienii sunt romani. Tema originii lituaniene este reluata in anul 1632 de Fridericus Menius, care, la randul sau, combate originea romana a lituanienilor, prusienilor si livonienilor, in favoarea unei origini valahice. Sa-i lasam pe cronicari sa vorbeasca...
Iata ce ne spune Peucer: “ Asadar, valahii au stat retrasi atat timp cat au ascultat in liniste de imparatii Constantinopolului – si, dimpotriva, au iesit la lumana cand, marindu-si numarul prin alaturarea cu sarmatii, si starniti de catre acestia, au inceput sa se opuna imperiului.” Sa nu uitam ca sarmatii, triburi de origine dacica, nu s-au impacat niciodata cu ideea cuceririi de catre romani a unei parti din Dacia. La mai bine de 1000 de ani de la cucerirea Daciei de catre romani, sarmatii ii considerau pe bizantini, urmasii directi ai romanilor, deci dusmani neimpacati.
“ Iar ca acesti valahi impreuna cu sefii sarmati au umplut de-a valma, prin noi colonisti, Lituania si de acolo Livonia si Borusia vecina, ne stau marturie vestigiile limbii celei vechi...” afirma acelasi Peucer.
La randul sau, Joachim Cureus scrie:
“...Locuiau intr-adevar candva, in Prusia, populatii, si sunt pana acum relicve ale lor – care se foloseau de o limba cu totul deosebita de cea beneta sau sclavona, precum si de livoniana in multe privinte...”.
Oricum, Cureus afirma ca aceaste populatii “ au migrat din Valahia in aceste regiuni nordice golite atunci de slavo care s-au raspandit ei insisi in Germania si Polonia...”. Prima migratie a valahilor are loc prin 430 din pricina hunilor lui Atila. Condusi de oameni intelepti, valahii s-au retras din fata hunilor, ocolindu-i si ocupand teritoriile pe care acestia deja le abandonasera. In felul acesta, s-a ajuns la paradoxul ca ei sa fie si in fata si in spatele cotropitorilor. Multi istorici s-au intrebat de ce, dispunand de o tehnica militara deosebita si fiind in numar foarte mare, valahii nu s-au opus hunilor. S-au retras ei de frica? Categoric nu. Valahii s-au dat deoparte din fata hunilor, facandu-le loc acestora, pentru a se razbuna pe romani, pentru a permite hunilor devastarea Imperiului Roman.
“ S-au retras mai tarziu in regiunile vecine ale Budinilor, pe care in parte, insisi hunii le stapanisera candva – si care astazi se numesc Moscovia, Rusia, Podolia si Polonia...”
Incercand sa arate originea romana a lituanienilor, Menius arata ca insasi denumirea tarii vine nu de la l`Italai ci de la lituos, niste buciume facute de valahi din scoarta copacilor...
Eliszar
