Semnificatia numelor care incep cu C

Semnificatia numelor care incep cu C

Cristian (a) = paradoxal pentru vremurile respective, vine din latina si inseamna “crestin”. Viata celor care poarta aces nume este frumoasa, fiind mereu in mijlocul celor din jurul lor, bagati in seama, iubiti si doriti deopotriva. Nu exista Cristian (a) care sa duca o viata retrasa, in afara comunitatii, pentru ca ei, intr-un fel sau altul, vor indeplini rolul de stalpi ai comunitatii. Oamenii ii vor lua drept etaloane si vor incerca sa-i imite sau sa fie in preajma lor. Vor fi mereu pe val, in prima jumatate, dar rareori vor ajunge in varf, pentru ca cel care a ajuns in varf, prima data, dupa al carui nume va botezati copiii, a fost Iisus si asta s-a intamplat pe cruce. Iar Cristianii din ziua de astazi nu vizeaza sa acceada la putere prin sacrificiul de sine, desi multi dintre ei o vor spune de nenumarate ori ca sunt gata de jertfa. Exista o teama, un instinct de conservare care ii face pe crestinii ce poarta acest nume sa se retraga la timp cand simt ca sunt pe cale de a face o greseala. Unii dintre ei, insa, vor merge mai departe, motivandu-se pe ei insisi, gresit, ca “asa imi este soarta”. Soarta si-o face fiecare dintre ei.

Ciprian (a) = cuvantul provine din limba latina si inseamna “din Cipru”. Pentru cei de acum cateva mii de ani, “din Cipru” nu reprezenta doar locatia, ci arata ca omul respectiv are in el puterea dragostei. La femei (Cipriana) asta se traducea printr-un apetit sexual imens, prin multitudinea de parteneri pe care ii aveau, prin dorinta pe care o trezeau in fiecare barbat din preajma lor. La barbati se traducea prin “sange fierbinte”, prin capacitatea de a fi amantul mai multor femei, prin puterea seductiei personale. Cei ce poarta aceste nume nu sunt facuti sa aibe o viata alaturi de o singura persoana, dar ofera mereu partenerului (partenerei) lor dragostea pe care acesta (aceasta) nu o va mai intalni in alta parte.

Constantin = radacina numelui vine din limba latina, insemnand “ferm, neschimbător”. Paradoxal, acest nume este asociat cu imparatul Constantin cel Mare, cel care a reusit sa ridice crestinismul la rang de religie oficiala, dand, in acelasi timp, lovitura de gratie zeilor pagani. Constantin cel Mare s-a aflat la granita dintre lumea veche si lumea noua, dintre crestinism si paganism. Conducea o lume in care ambele religii coexistau. Decizia pe care a luat-o inaintea unei lupte si fermitatea de care a dat dovada ulterior in a-si respecta promisiunea, a facut ca religia crestina sa devina ceea ce este acum.

Carmen = numele vine din ebraica, insemnand gradina. Cu toate acestea, nu se refera la o gradina normala ci la gradina Edenului, cea din care au fost izgoniti cei dintai oameni, Adam si Eva. Carmen este in cautarea acestei gradini spirituale, fiind ea insasi izvor spiritual pentru cei din jurul sau. Este inclinata catre misticism si spiritualitate deopotriva. Numele se poate da, uneori si baietilor, semnificatia fiind aceeasi. Dar, ca si sens al vietii, Carmen nu va avea intotdeauna noroc in viata, greselile ei facand-o sa piarda, nu o data, ceea ce a obtinut de-a lungul anilor. Iar asta se va intampla tocmai cand crede ca uitarea s-a asternut peste faptele ei si ca a primit deja iertarea binemeritata.

Cezar = radacina numelui este latina si se traduce, incorect, prin imparat. In realitate imparat se spunea imperator. Ambele denumiri au fost nu nume ci, hai sa le spunem, grade in conducerea imperiului roman. Cezar-ul era o persoana care primea puteri mari din partea senatului, denumirea de caesar aratand ca purtatorul este altfel decat ceilalti, ca este cel dintai dintre egali si ca isi exercita puterea aproape nelimitat in numele poporului. Imperator in schimb, insemna cu adevarat imparat, respectiv detinatorul unor puteri nelimitate, discretionare, pe care le folosea dupa bunul sau plac, in numele sau personal si nu al poporului, constient ca el este nu cel dintai dinrte egali, ca Cezar ci cel ce detine, prin forta, puterea si are drept de viata si de moarte dupa bunul sau plac. Caius Iulius Caesar, cel mai cunoscut dintre purtatorii de titulatura, se tragea din familia Iulia, considerata a avea radacini in randurile zeilor, respectiv chiar la Jupiter. Dupa ce a acces la putere prin mijlocirea poporului si a armatelor sale, a ridicat titulatura de caesar la rang de nume, toti adresandu-i-se cu “Ave Caesar...” adica “Te salut detinator al puterii...”. Nu puneti numele de Cezqar unui copil nascut in zodia Balantei, pentru ca ii schimbati destinul. Caesar-ul trebuie sa fie o persoana energica, puternica: Berbec, Leu, Taur, Scorpion, Sagetator.

Corina = radacina numelui este greceasca si inseamna “fecioara”. Fecioarele aveau un rol aparte in religia straveche, fiind unele dintre putinele persoane care puteau deveni preotese ale zeilor, acestia acceptand doar persoane fara pata. Dincolo de asta, sta realitatea “corinei”, respectiv a “fecioarei”, care odata ajunsa preoteasa, se deda, in numele zeului sau, la destrabalari greu de imaginat (sau nu!), facand dragoste cu aproape oricine, in numele zeului sau. E adevarat, asta se intampla doar la anumite sarbatori, atunci cand aveau loc ritualuri de natura sexuala, ca un fel de cadou al zeului care le trimitea muritorilor de rand pe cele mai frumoase preotese ale sale. Destinul Corinei este sa-si foloseasca din plin natura sexuala pentru a obtine in viata ceea ce-si doreste. Ceea ce-i trebuie ei este o persoana sau un scop final care sa o ajute sa “navigheze” printre aventurile sexuale, in asa fel incat, acestea, o data consumate, sa aduca un beneficiu, un profit, o realizare.

Alte articole care te-ar putea interesa:

Lacrima unei Deceptii

Peste 30 de ani – un alt inceput

Ce vrei sa fie: prieten, amant sau iubit?!

Cum miroase dragostea ta?

Cand s-a sarbatorit pentru prima data Craciunul

Sarbatori de iarna: noaptea lupilor

Sarbatori de iarna: taina cadourilor de Craciun

Tu stii ce sa daruiesti persoanei iubite?!

Ce nu stiati despre Craciun

Secretul traditiei bune in familie

Poveste adevarata cu Mos Craciun