Schitul dintr-o cabina de camion

Pentru ca a scapat din nenumarate accidente,

Un fost sofer profesionist s-a calugarit

Se spune ca viata de dupa moarte ar fi fost deja demonstrata stiintific. Ba se mai spune ca exista mai multe vieti si nu doar una singura, intrucat Dumnezeu, in mare mila Sa a hotarit sa mai dea o sansa oamenilor. Preotii vorbesc despre marea judecata de apoi. Dar nu toti, pentru ca sunt prelati care cuteaza sa spuna ca judecata de apoi a fost interpretata gresit de oameni. Ca exista o judecata dar nu de apoi, ci de mai apoi. Si ca nimeni nu pleaca din viata asta pana cand nu-si plateste datoriile, pana cand nu plateste pretul greselilor savirsite cu voia sau fara de voia lor. Dincolo de toate aceste dispute sau controverse, cum vreti sa le spuneti, exista persoane care traiesc mai multe vieti intr-una singura. Sunt cei care, atingand o varsta, realizeaza ca viata lor trebuie sa aiba alt curs. Cei care aud chemarea lui Dumnezeu si lasa cele lumesti mergand pe calea Domnului si devenind slujitorii acestuia.

Schitul dintr-o cabina de camion

Chemarea lui Dumnezeu se pare ca a auzit-o si Nicusor Dumitru, un batrin de aproape 65 de ani, care locuieste de cativa ani buni intr-o padure din apropierea Golestilor, in judetul Vrancea. Nea Nicu a fost sofer profesionist pe un camion si a scapat aproape nevatamat din nenumarate accidente.

“Nici unul din accidente nu a fost facut din cauza mea si cred ca din cauza asta m-a ferit Dumnezeu de necazuri.”

Dupa ce a iesit la pensie, singuratatea a pus stapinire pe fostul sofer. Drumurile lungi prin tara si chiar in afara tarii, i-au alungat nevasta de acasa. Aceasta s-a recasatorit cu un alt barbat, poate nu la fel de chipes ca nea Nicu, dar in mod sigur acasa atunci cand avea nevoie de el. Apoi copiii i-au plecat in strainatate, unul in Canada iar celalalt in S.U.A. Sunt plecati de ani de zile si au viata lor, o viata in care au cam uitat de parinti.

“Nu-i condamn, ca nici acolo nu merg ciinii cu covrigi in coada. Sunt sigur ca au problemele lor si apoi, de unde sa ma mai ia ei pe mine, ca nici casa nu mai am si nici o adresa.”

Pentru ca nea Nicu cand s-a retras in padurea de la marginea Golestilor si-a ales drept casa cabina camionului pe care l-a condus timp de 25 de ani. Atat i-a ramas dintr-o viata de om – o cabina de camion pe care, cu priceperea sa a transformat-o intr-o locuinta ciudata. A ancorat cabina intre patru copaci tineri, nu foarte inalti, pentru ca in zilele furtunoase sa nu aiba probleme cu tunetele si fulgerele. Pe fiecare din cei patru arbori este taiata cate o cruce, ca simbolul crestin sa protejeze casuta improvizata si pe locuitorul sau. Din vechiul bord nu a mai pastrat nimic, nici macar volanul. Dintr-unul din scaune si-a facut patul de dormit, iar pe celalat l-a scos definitiv, lasind loc unei bucatarii improvizate care tine loc si de camara pe timp de iarna. Ca sa-si ridice pensia merge o data la trei luni la oras, de unde isi cumpara mancare: orez, paste, ulei, malai si faina. Spune ca nu are nevoie de altele si ca sunt prea din destul pentru un pustnic ca el. Nu sunt multi cei care vin sa ceara ospitalitate ciudatului pustnic, dar toti cei care o solicata sunt primiti cu bucurie, nea Nicu dormind afara pe toata durata ospetiei, indiferent de anotimp, indiferent daca afara e soare, ploua sau ninge.

“Mie imi ajunge sa stiu ca Dumnezeu ma ocroteste. Niciodata nu am fost bolnav si nici nu o sa fiu. Si ce alta rasplata poate fi mai mare decat sa raspindesc credinta in sufletele oamenilor, sa le alin durerile si sa-i povatuiesc din Cartea Sfinta?!”

Ultima dorinta

Nevoia l-a invatat sa-si poarte de grija. Iarna o trece cu ajutorul unei galeti metalice de vopsea in care arde ce gaseste, uneori smoala, alteori lemne, dar “mereu uscaturi, nu din cele tinere, ca e pacat sa curmi viata chiar si plantelor”. Cand iernile isi astern zapada si drumurile devin inpracticabile, batrinul sihastru se hraneste doar cu griu incoltit si cu fructe uscate, din care isi face un fel de salata calugareasca.

“Tai un mar, o ceapa, cateva prune uscate si pun un virf de ulei peste tot. O maninc cu paine uscata pe care o inmoi in niscaiva apa, ca doar nu o sa tina painea proaspata luni de zile. E foarte sanatoasa hrana mea”.

Hrana pare sa-i priasca, pentru ca batrinelul este foarte vioi si plin de verva, gata sa munceasca de dimineata pana seara, spunind imnuri de slava lui Dumnezeu. Desi i s-a propus, sihastrul din camion nu vrea sa se retraga la nici o minastire. I-ar face placere sa asiste la slujbele tinute la marile sarbatori, dar considera ca pentru el e mai bine sa traiasca in afara comunitatii.

“Fiecare trebuie sa-si duca crucea. Eu o port pe a mea si nu ma plang, slavit sa fie numele Creatorului nostru.”

Ce-si doreste nea Nicu? Nimic, in afara faptului ca ar vrea ca la moartea sa sa fie cineva care sa-i apranda si lui luminarea. Ba, ar mai vrea ceva. Ar mai vrea sa-si mai vada copiii macar o data inainte de moarte.

“As pleca cu sufletul linistit. Si poate ca Dumnezeu ma va judeca nu dupa greselile mele, ci dupa mare mila Sa”.

Amin.

Autor: Eliszar