Salvat de Ingerul pazitor

Erau la cotul Donului, un loc unde soldatii romani au platit un greu tribut uman. Era in ajunul Pastilor anilor 1943 si soldatii romani incercau sa sarbatoreasca asa cum puteau, cu putinul pe care il aveau an ranite, adunati grupuri - grupuri prin transee. Printre ei era si un preot ardelean care se inrolase sa lupte pentru reintregirea neamului. El tinuse la miezul noptii o mica slujba iar soldatii aprinsesera lumanari, impotriva ordinului venit de la Marele Cartier General care interzisese acest lucru pentru ca luminile sa nu le releve inamicilor pozitiile lor.

A doua zi urma sa se desfasoare o ofensiva pe tot frontul la care trebuiau sa participe armatele aliate, romane si germane. Nimeni nu a putut inchide ochii in noaptea respectiva. Pe la orele 02.00 din noapte, bunicul a fost trezit de cumnatul lui care i-a spus “Mitica, hai de te scoal` ca trebuie sa mergem cu dom sergent intr-un loc.”

Obisnuit sa asculte de superiori, bunicul s-a imbracat, si-a luat harnasamentul si pistolul din dotare si a iesit afara din transeea unde se aciuiase in asteptarea atacului de a doua zi. Aici il astepta unchiul Nae si un sergent matahalos, imbracat in uniforma vanatorilor de munte. Sergentul le-a spus ca trebuie sa mearga 15 km in spatele frontului si sa alimenteze camionul cu munitie. Drumul trebuia facut cat mai repede.

In cabina camionului au urcat bunicul meu si cumnatul lui, iar sergentul s-a aruncat pe o prelata aflata pe platforma camionului. La mai putin de 20 de minute de mers, pamantul a inceput sa se cutremure si zgomote infioratoare le accentuau starea de frica care pusese deja stapanire pe ei. Erau Katiusele si Orgile lui Stalin, care maturau efectiv pamantul. Rusii le-o luasera inainte si dezlantuisera un contraatac furibund cu tot armamentul greu. Timp de aproape 3 ore, cei doi au stat dupa o movila de pamant.

La sfarsitul canonadei, sa-u ridicat si au plecat cu camionul catre locul unde trebuiau sa ajunga. Sergentul disparuse, dar nimeni nu a stat sa-l caute, data fiind situatia de lupta. Ajunsi la destinatie, au aflat ca rusii sparsesera frontul iar trupele aliate se retrageau. Mai mult, Divizia I blindata fusese prinsa sub focul rusilor si pierduse aproape jumatate din efectivul ei. Cealalta jumatate scapase doar din cauza ca pozitiile ocupate fusesera mai avansate decat tirul katiuselor. Din compania lor s-au mai intors doar 17 oameni.

Atunci si-au dat seama ca ei scapasera cu viata doar datorita sergentului de vanatori. La-u cautat sa-i multumeasca, dar nimeni nu-l cunostea. Mai mult, pe linia frontului, la vremea respectiva nu era nici o unitate de vanatori de munte. Atunci a inteles bunicul meu si tovarasul lui ca la mijloc fusese o minune Dumnezeiasca.

Au incercat sa povesteasca si camarazilor lor ce s-a intamplat, dar acestia i-au luat in ras si le-au spus ca nu ingerii ii adusesera in spatele frontului ci frica de moarte si de rusi. I-au lasat in pace, dar ei stiau de la batranii lor ca-n noaptea de Pasti, ingerii coboara pe pamant. Iar ei tocmai fusesera salvati de unul.

Eliszar