Romanul care asteapta Potopul

Romanul care asteapta Potopul

Cristian Sabin are varsta de 53 de ani si este de profesie inginer constructor. La ora actuala este proprietarul unei mici firme de profil care se ocupa cu ridicarea de case de vacanta in zonele muntoase, in special in Prahova. Dintotdeauna a avut o pasiune deosebita pentru aparatele de zbor.

“Hobby-ul meu il datorez regretatului Doru Davidovici, care a tinut un semanar la liceul la care predam, ca profesor de atelier, in 1986. Atunci am avut deosebita onoare sa fiu printre cei care au discutat cu el in afara semanarului. Mi-a vorbit despre miturile stravechi ale omenirii, despre credintele ancestrale ale diverselor popoare si despre intalnirile lui cu obiecte zburatoare neidentificate. Era perioada cand isi lansa <Lumi galactice>. Si acum mai am in biblioteca cartea cu dedicatia de la el...”

Intalnirea cu Doru Davidovici si-a pus definitiv amprenta pe evolutia vietii tinarului profesor de atelier. “Mai intii au venit intrebarile, apoi raspunsurile pe care nu le gaseam. Iar un raspuns genera o alta intrebare. M-am trezit cautind in arhive tot felul de informatii mai mult sau mai putin vechi.” Parerea lui personala este ca Pamantul se indreapta, inevitabil catre o catastrofa mondiala. Dealtfel, considera ca autodistrugerea este faza finala a oricarei generatii tehnologice si ca singura evolutie pozitiva si continua este cea spirituala. Cel care il asculta ramine socat de legendele si relatarile domnului Sabin. Domnia sa spune ca, pana la ora actuala, au avut loc 14 Apocalipse si ca de fiecare data locuitorii planetei au disparut pentru a face loc altei specii. “Valurile oceanelor au inghitit de fiecare data zonele de uscat. Pamanturile s-au scufundat sub ape si vechile continente au disparut pentru a face loc altora noi. De aceea apar, pe fotografiile facute din satelit tot felul de constructii ciudate la sute sau chiar mii de metri adincime...”

Domnul inginer a studiat schimbarile de clima din ultimii 100 de ani si impactul lor asupra mediului. Concluzia sa a fost una cumplita: indiferent de masurile care se vor lua, in urmatorii 20 de ani apele oceanelor se vor inalta cu pana la 30 de metri si va avea loc un alt sfirsit al lumii. Pentru acest sfirsit se pregateste din 1993. Undeva, in apropiere de Moeciu, si-a cumparat citeva zeci de hectare de pamant. Este imperiul sau verde, cum ii place sa-l denumeasca. Aici s-a retras de cativa ani buni si de aici isi conduce afacerile. Doar cand este obligat paraseste locul si atunci pentru foarte putina vreme. Afacerile sunt conduse de cei 2 fii ai sai. Iar el incearca sa finalizeze o constructie pe cit de inedita pe atat de bizara. Este un aparat de propulsie, un hibrid intre o nava de zbor si o corabie, construit integral din fibra de carbon, cu o grosime de 43 de centimetri, avind o rezistenta extrem de mare. Ciudata constructie are o forma aproape rotunda, cu un diametru de 9,8 metri in partea ei cea mai larga si o inaltime de 3,5 metri.

Tot aici se pot vedea 16 hublouri facute din sticla speciala, comandata in Suedia, care rezista la presiuni foarte mari si la lovituri puternice. Partea inferioara a sa este construita aidoma fundului unei corabii din Evul Mediu. Aici se gaseste si rezervorul care are o capacitate de 4500 de litri, ocupand, practic, aproape jumatate din capacitatea navei. deocamdata nava e compartimentata in 5 incaperi. rezervorul este construit dintr-un aliaj special de otel si titaniu, putand sa reziste la temperaturi de citeva mii de grade Celsius. Una este destinata camerii de comenzi, unde deja se gasesc citeva computere si o serie de aparate a caror utilizare nu ne-a fost destainuita. O alta incapere este destinata necesitatilor zilnice, fiind folosita ca baie.

A treia incapere este destinata pentru depozitarea alimentelor si a apei potabile. Din acest punct de vedere, domnul Sabin a pus la punct un dispozitiv de reciclare a tuturor deseurilor vegetale, inclusiv a urinei, obtinind, printr-un procedeu chimic, apa. Ultimele doua incaperi sunt folosite, cel putin deocamdata, pe post de locuinta. “Probabil ca asta va fi si destinatia lor finala. Nu stiu, mai sunt inca multe de pus la punct. S-ar putea ca eu sa nu mai traiesc pana atunci, dar fii mei vor duce la capat acest proiect. Pentru ca ei stiu ca e spre binele lor si ca este singura sansa de a se salva pe ei si pe copiii lor.”

Recunoaste ca, deocamdata, nu stie cit sus si de repede va zbura nava sa dar testele pe care le-a facut in laborator, cu o naveta identica, la scara mica, pastrind strict proportiile, “... au fost mai mult decat multumitoare.”

Intr-una din cele doua ultime incaperi, domnul S. C. a depozitat citeva zeci de mii de CD-uri inregistrate cu tot felul de informatii, incepind de la filme documentare si pana la proiecte stiintifice. Sau pur si simplu CD-uri cu muzica din toate stilurile si din toti anii. Aceasta este baza de date pe care este hotarit sa o salveze. “E bine ca, in cazul unei catastrofe puternice, sa mai ramana ceva care sa arate ca am existat si noi, ca specie.”

CD-urile sunt depozitate in citeva lazi metalice, captusite cu o banda de cauciuc natural pentru a le etansa perfect si a pastra continutul intact, indiferent ce se va intampla cu pilotii. Si pentru ca nava nu putea purta alt nume decat cel predestinat, inginerul a botezat-o, simplu, ARCA. O arca ce pare ca asteapta cu nerabdare un sfirsit care se incapatineaza sa mai vina.

Eliszar