Horoscop

Am avut ocazia sa urmaresc pe un post de televiziune strain un reportaj cutremurator. Realizat, nu peste cîteva decenii, ci în urma cu trei ani. Pe întinderile Pacificului exista un mini-stat numit Tuvalu, format din 9 atoli de corali, cu o suprafata totala de numai 26 kmp! Fosta colonie britanica, din 1978 stat independent, dar intrat în ONU abia în anul 2000, Tuvalu are, potrivit datelor statistice, numai 9.000 locuitori, din care 2/3 traiesc în capitala Funafuti! Acest numar atît de mic al populatiei este în scadere. Am vazut pe ecran tineri care au plecat deja în Australia si Noua Zeelanda, cele mai apropiate tarmuri, situate la mii de kilometri distanta. Vorbeau cu tristete în ochi, chiar cu lacrimi, ca peste un deceniu–doua nu vor mai avea unde reveni, pentru ca apele vor invada totul, deoarece cea mai înalta cota este de... 12 metri. Se întrebau de ce ei trebuie sa plateasca astfel neglijenta altora, care au provocat încalzirea climei, topirea ghetarilor si cresterea nivelului apelor oceanului planetar?!

Protocolul de la Kyoto, o posibila solutie

Se pune fireasca întrebare: desi exista atîtea exemple în toate zonele globului, de ce nu se intervine pîna nu va fi prea tîrziu? Savantii au tras semnale de alarma cu mult timp înainte. Numarul uraganelor în zonele tropicale a devenit tot mai mare. Chiar americanii din zona golfului Mexic, obisnuiti cu asemenea fenomene extreme, au fost luati prin surprindere, iar pagubele au fost devastatoare atunci cînd uraganul botezat Katrina a provocat stricaciuni nemaiîntîlnite pîna atunci, antrenînd un exod urias al populatiei, în special a celei sarace, de culoare, aratînd si alta fata, mai putin placuta si mediatizata, a "visului american".

În urma unor discutii anevoioase, pe parcursul mai multor ani, s-a reusit, într-o reuniune mondiala gazduita de orasul japonez Kyoto, sa fie semnat, în 1997, un protocol care stabileste masuri pentru statele bogate care polueaza cel mai mult, datorita industrializarii, obligîndu-le sa investeasca în cercetare, în noi tehnologii, cît mai putin poluante, pe care sa le promoveze peste tot în lume. Pentru ca norii de noxe nu cunosc frontiere, s-a stabilit ca statele bogate si poluante sa investeasca si în alte tari, astfel ca, pe ansamblu, nivelul poluarii si efectele sale sa se diminueze.

Majoritatea statelor au înteles ca traiesc pe o singura planeta si ca alta solutie, în afara solidaritatii si grijei comune, nu exista. Deja circa 120 de state au ratificat "Protocolul de la Kyoto". Pentru a intra efectiv în actiune el trebuia aprobat de reprezentantii statelor care contribuie cel mai mult la aceste fenomene globale negative, totalizînd 55 la suta, adica peste jumatate din gazele care provoaca efectul de sera, avînd ca an de referinta 1996.

În anul 2005, prin semnarea Protocolului de catre Federatia Rusa, care este "vinovata" pentru 17,4 la suta din noxe, el a putut intra în "folosinta". În ultimii ani si în România au aparut oferte, din partea Japoniei sau Suediei, pentru promovarea unor tehnologii noi, spre exemplu în domeniul termoficarii oraselor, o parte din valoarea utilajelor pentru retehnologizare fiind achitate de statele amintite, tocmai în contul Protocolului de la Kyoto. În România, în ultimii 15 ani, datorita fenomenului de dezindustrializare la care asistam, s-au redus emisiile, tot mai multe cosuri de pe platformele industriale încetînd sa mai fumege. Dar, concomitent, a crescut masiv numarul autovehiculelor, multe cu motoare vechi, poluante.

Opozitia guvernului Statelor Unite ale Americii

Potrivit datelor prezentate în documentatia pentru Protocolul de la Kyoto, SUA emit în atmosfera planetei Pamînt peste un sfert din totalul gazelor cu efect de sera, cu un procent de 36,1, conducînd astfel detasat într-un de neinvidiat top al poluatorilor. Daca, initial, în 1997, cînd a fost adoptat, Protocolul a fost semnat de presedintele Bill Clinton, imediat dupa instalarea sa la Casa Alba, presedintele George W. Bush a anuntat ca SUA, Congresul, nu vor ratifica Protocolul de la Kyoto. Motivul? Cît se poate de simplu: noul presedinte este originar din statul Texas, unde sînt cele mai mari trusturi petroliere din SUA si din lume. Ca urmare, ele ar fi direct vizate, afectate, pentru ca dioxidul de carbon si celelalte gaze cu efect de sera sînt produse prin arderea combustibililor fosili, adica a hidrocarburilor. De aceea, cunoscutul lobby al lumii petrolului din SUA a considerat ca prioritatea sa numarul unu trebuie sa fie blocarea intrarii în vigoare a Protocolului, care le-ar fi redus din profiturile substantiale. Însusi presedintele Bush a declarat, si sustine în continuare, ca fenomenele naturale extreme tin de Mama Natura si vointa lui Dumnezeu si nu de ceea ce fac oamenii. Iar termenii Protocolului îi dezavantajeaza pe oamenii de afaceri americani, ale caror interese este dator sa le protejeze!

Ce se întîmpla în restul lumii...

Uraganul Katrina a aratat ca Dumnezeu sau Mama Natura loveste chiar si teritoriile celor bogati! Faptul ca ele însele suporta tot mai des fenomene meteorologice de genul uraganului devastator Katrina i-a facut pe unii membri ai Congresului sa ceara noi dovezi. Astfel, dupa un studiu amplu, realizat în 1998 de trei savanti americani (M.E. Mann, R.S. Bradley si M.K. Hughes), contestat în Camera Reprezentantilor, însasi Organizatia Meteorologica Mondiala (WMO) a precizat ca în secolul al XX-lea s-a înregistrat cea mai mare crestere a temperaturii din ultimii o mie de ani, iar începînd cu 1976 încalzirea s-a accelerat, triplîndu-i-se practic rata de crestere. În plus, în acelasi an, 2003, un studiu realizat de alti savanti, pentru Pentagon, la cererea acestuia, pentru a se identifica amenintarile la adresa securitatii nationale a SUA, arata ca "schimbarile climatice constituie o amenintare mult mai grava decît terorismul"! Unul dintre autori, Doug Randall, a scris clar: "Avem de-a face cu o amenintare fara precedent, fiindca nu exista un inamic contra caruia sa îndrepti armele si nu avem nici un fel de control asupra primejdiei". Primele cataclisme erau prognozate, în 2003, în studiul amintit pentru anul 2007! "Nu stim exact unde ne aflam în cadrul acestui proces. Ar putea începe mîine, fara ca noi sa ne dam seama timp de înca cinci ani", arata acelasi Randhall, adaugînd: "s-ar putea deja sa fie prea tîrziu pentru a evita dezastrul"!

În pofida tuturor avertismentelor, patronii marilor companii petroliere transnationale continua sa-si mareasca profiturile, asa cum s-a întîmplat si în statisticile–bilant aparute la începutul acestui an, în conditiile în care circa un milion de americani au fost afectati de trecerea deja celebrului uragan Katrina, care le-a prins pe picior gresit pe autoritati, salvîndu-se doar cei care au avut bani si masini performante care sa-i duca cît mai departe de suflul furtunii devastatoare. ?i acum ne vin informatii privind nemultumirile cetatenilor americani si masurile restrictive luate de administratia Bush pentru a restrînge consumul de carburanti, în conditiile dublarii pretului la benzina si motorina, de la circa 30 de centi în 2001 la circa 60–65 centi, iar la noi, în Europa, de cîtiva ani acelasi litru costa peste un dolar SUA!

Poate ca unii din cititorii acestor rînduri îsi pun întrebarea: cum este posibil în cel mai democrat stat din lume, un adevarat model? Se spune ca banii nu au miros si nici culoare politica. Nu pot da un raspuns, dar vin cu alt semn de întrebare: în prezent, în SUA, potrivit datelor statistice oficiale, peste jumatate din populatie, indiferent de vîrsta, este supraponderala! Cauza deja probata este alimentatia în sistemul standardizat de fast-food, lansat si întretinut de marile companii americane si extins la nivel planetar. Iar profiturile sînt pe masura!.

Razboiul meteorologic sau manipularea fenomenelor naturale în scop militar

Catastrofalul seism care a provocat devastatorul val tsunami din 26 decembrie 2004, ce a afectat statele din zona Oceanului Indian (provocînd peste doua sute de mii de victime si circa un milion de sinistrati, fiind, potrivit specialistilor, al patrulea ca intensitate de la 1900 încoace), a determinat aparitia unui flux de informatii teribile privind asa-numitul razboi meteorologic.

S-au pus atunci cîteva întrebari incomode: în conditiile în care exista în jurul Pamîntului atîtia sateliti care urmaresc orice miscare de pe meridiane si paralele, avioane si nave în Oceanul Indian, de ce nu s-a dat la timp alarma, caci între zona seismului si tarmuri erau între doua si opt ore? De ce a fost avertizata numai baza navala americana din insula Diego Garcia, aflata în mijlocul Oceanului Indian? Potrivit unei anchete declansate de Congresul SUA, Centrul de Avertizare din Pacific, cu sediul în insula Hawai, a avertizat operativ atît Centrul de Operatii al Departamentului de Stat, cît si Armata Statelor Unite. S-au auzit suficiente voci care au cerut explicatii de ce informatiile nu au ajuns în timp util, pentru ca astfel sa se salveze atîtea vieti în cele 11 state afectate.

Dar, cu acest prilej presa americana a scos la iveala alte fapte si mai grave. Potrivit unui Raport final al Fortelor Aeriene al SUA, în ultimul deceniu Departamentul american al Apararii a investit sume considerabile în experiente, astfel ca modificarea climaterica sa devina o parte a securitatii nationale si internationale, fiind facuta în mod unilateral (amintim aici capacitatea de a genera ploi, ceata, uragane si de a modifica sau produce anumite fenomene meteorologice care pot slabi adversarul si pot permite accesul la dominatie, bogatie si putere). Astfel, din 1992, în Alaska, la Gokona, a demarat un program ultra-secret, numit HAARP – High Frequency Active Auroral Reserch Program, integrat de Initiativa de Aparare Strategica a SUA. Mai pe întelesul nostru, aceasta înseamna, în realitate, un bombardament al ionosferei cu unde radio extrem de puternice, care afecteaza diverse zone ale planetei. Undele electromagnetice lansate revin pe Pamînt si penetreaza totul în cale, generînd fenomene absolut devastatoare si putin controlabile.

Am gasit informatii potrivit carora, desi SUA sînt cele mai avansate, programele, experimentele lor reusind sa "transpire" în mass-media, si alte state mari, cum ar fi Federatia Rusa, China, India si alte cîteva, desfasoara activitati în acelasi sens. Sa ne amintim ce emotii au trezit la noi acele dezvaluiri din presa din perioada inundatiilor si furtunilor din primavara acestui an, potrivit carora amintitele fenomene naturale au fost "dirijate de undeva" din bazinul Marii Negre.

Emotii si semne mari de întrebare au iscat si alte evenimente meteorologice cu efecte devastatoare. Doar le consemnez: în Coreea de Nord, ca si în Cuba, ambele conduse de lideri comunisti autoritari (Kim Jong Il si, respectiv, Fidel Castro), în ultimul deceniu s-a constat o succesiune de ani secetosi, urmati de inundatii devastatoare, care a afectat grav agricultura, ambele tari fiind nevoite sa recurga la masive importuri de alimente, unele conditionate în plan politic. În acelasi timp, într-un alt stat, atunci pe ceea ce se va numi "Axa raului", Afganistan, au fost, în perioada guvernarii dictatoriale a talibanilor, patru ani de seceta adusa la extrem, punînd la pamînt agricultura si asa rudimentara a tarii.

În încheiere nu-mi mai ramîne decît sa va supun atentiei concluziile unui analist român al fenomenelor, Vladimir Alexe: "Exista tehnici foarte bine puse la punct de a destabiliza institutiile unei tari. Tehnicile de modificare a fenomenelor naturale sînt însa mai noi si tinute departe de mass-media si opinia publica. Dupa ce Administratia Bush a amenintat Rusia si China cu lovituri nucleare •preventive+, politica manipularii fenomenelor naturale se poate dovedi mult mai persuasiva. Distrugerea în acest scop a ionosferei, pe mari portiuni la Polul Nord, a învelisului protector contra radiatiilor cosmice îi afecteaza însa pe toti locuitorii planetei. Inclusiv pe cei din SUA, unde exista grupuri care se opun experientelor planetare ale HAARP".