La saptesprezece ani, pe cand culegea porumb cu sora ei vitrega, ii apare in toate maretia si splendoarea Insusi Domnul nostru Iisus Hristos, care o intreaba:
-Ce aveti in cos? Oare mancati azi de dulce?
-Nu mancam de dulce, ca este Sfanta Vineri. Mama ne-a pus noua poame (struguri)!
-Asa sa spui la lume ca sunt trei zile de post pe saptaman: lunea, miercurea si vinerea.
Eu care stiam ca sunt numai doua zile de post ii raspund:
-Bine, am sa le spun, dar stiu ca lumea n-o sa ma creada, caci stiu ca lunea nu este zi de post.
El atunci imi zice:
-Lasa, am eu grija! Cine crede, bine, cine nu, am eu grija! Tu este datoare sa spui!
-Vezi colea, v-am dat papusoi sa nu muriti de foame si tot felul de roade aveti pe fata pamantului si lumea este tot rea. Eu demult am voit sa va pierd, dar nu m-am indurat de ruga Maicii mele, ca sta pururea in genunchi si se roaga: -Iarta-i Fiule si de asta data! Si oamenii o injura si o necinstesc, si Ea are rani la genunchi stand si rugandu-se pentru voi!
Eu am inceput sa plang si am zis: - Cred ca asa o fi, suntem rai, si am dat iarasi sa pornim.
Apoi imi zice: - Cuvintele care le-ai vorbit cu mine sa le spui la lume si sa nu te rusinezi!
-Lasa ca am sa le spun si de ce sa ma rusinez! Dar stiu ca lumea nu are sa ma creada!
-Lasa sa nu creada, va vedea ea cand va veni Focul cel mare si moartea cea infricosata, atunci va fi prea tarziu!
Eu il intreb: -Matale de ce nu calci pe pamant? Lasa privirea in jos si putin zambind imi zice:
-Eu nu calc pe pamant, ca pamantul s-a spurcat! Eu ii raspund: -Cred ca asa o fi! Apoi se intoarce catre mine, avand degetele in forma Sfintei Cruci si imi face semnul Sfintei Cruci in fata zicandu-mi: -Sa ma asculti!
-Lasa ca am sa te ascult! Apoi se inalta la cer catre rasarit, uitandu-ma dupa dansul pana s-a acoperit de nori.
Eliszar
