Cu foarte multi ani in urma, atat de multi incat le-am pierdut sirul,
traia intr-un orasel din sudul Braziliei un copil de vreo 7 anisori, pe
nume Jose. Isi pierduse parintii inca de mic si fusese adoptat de o
matusa zgarcita, care, desi avea o gramada de bani, nu cheltuia cam
nimic cu nepotul ei. Jose, care nu cunoscuse niciodata iubirea, credea
ca asa era viata si nu se supara.
Cum locuiau intr-un cartier de
oameni avuti, matusa l-a obligat pe directorul scolii sa-l accepte pe
nepot cu o plata de numai o zecime din taxa obisnuita, amenintand ca
daca nu-l primeste il reclama prefectului.
Directorul n-a avut
incotro, dar ori de cate ori putea le cerea profesorilor sa-l umileasca
pe Jose, sperand ca o sa se poarte urat si astfel ar avea un motiv sa-l
dea afara. Dar Jose, care nu cunoscuse niciodata iubirea, credea ca asa
era viata si nu se supara.
Jose nu cunostea iubirea
Veni
noaptea de Craciun. Toti copiii au fost dusi sa asiste la slujba intr-o
biserica indepartata, din afara orasului, pentru ca preotul lor era
plecat. Pe drum, baietii si fetele sporovaiau despre ce aveau sa
gaseasca langa pantofii lor a doua zi de dimineata: hainute la moda,
jucarii scumpe, ciocolata, patine sau biciclete.
Erau frumos
imbracati, cum se obisnuieste in zilele de Sarbatoare, cu exceptia lui
Jose, care ramasese tot in zdrente, cu niste sandale rupte si prea mici
(matusa i le daduse cand avea 4 ani si-i spusese ca are sa primeasca
altele doar cand va implini 10).
Cativa copii l-au intrebat de
ce era atat de neingrijit, spunand ca le era rusine ca au un coleg care
se imbraca si se incalta asa. Dar cum Jose nu cunostea iubirea, nu le
lua in seama intrebarile.
Cu toate astea, cand intra in biserica
si auzi orga, vazu luminile aprinse, oamenii imbracati cu ce aveau ei
mai frumos, familiile reunite, parintii imbratisandu-si copiii, Jose se
simti cel mai oropsit de pe pamant.
Dupa impartasanie, in loc sa
se intoarca acasa impreuna cu grupul, se aseza pe pragul capelei si
incepu sa planga; chiar daca nu cunostea iubirea, intelegea acum ce
inseamna sa fii exclusiv, lipsit de aparare, parasit de toti.
Dar
in clipa urmatoare vazu un copil langa el, descult, parand la fel de
amarat ca si el. Nu-l vazuse pana atunci si se gandi ca umblase mult pe
jos ca sa ajunga acolo. Isi spuse: "Pe baiatul asta trebuie ca-l dor
rau picioarele. O sa-i dau una din sandalele mele, in felul cesta ii
usurez macar o jumatate din suferinta". Pentru ca, desi nu cunostea
prea bine iubirea, Jose cunostea suferinta si nu voia ca altii sa simta
acelasi lucru.
Puterea si sensul iubirii
Ii lasa o sanda
copilului si se duse acasa cu cealalta; din cand in cand o punea in
celalalt picior, ca sa nu se raneasca prea tare in pietrele de pe drum.
Cum ajunse acasa, matusa vazu ca nepotul isi pierduse o sanda si-l
ameninta: daca nu avea s-o gaseasca pana a doua zi, o sa fie aspru
pedepsit.
Jose se duse la culcare infricosat, fiindca stia
pedepsele pe care i le aplica matusa din cand in cand. Toata noaptea a
tremurat, n-a putut inchide un ochi si, cand tocmai reusise sa
atipeasca, auzi voci in salon.
Matusa intra ca o vijelie in
camera intrebandu-l ce se intamplase. Inca buimac de somn, Jose merse
in salon si descoperi ca sandaua rand acelui copil se afla in mijlocul
incaperii, acoperita de tot felul de jucarii, biciclete, patine si
hainute. Vecinii strigau ca fusesera furati de la propriii lor copii,
care nu mai gasisera nimic in pantofi cand se sculasera.
Atunci
aparu, gafaind, preotul de la biserica unde fusesera copiii; pe pragul
capelei aparuse statueta copilului Iisus imbracat in aur, dar incaltat
numai cu o sanda. Se facu imediat liniste, comunitatea incepu sa-L
slaveasca pe Dumnezeu si minunile Lui, matusa izbucni in lacrimi si isi
ceru iertare. Iar inima lui Jose fu cuprinsa de puterea si sensul
iubirii."
Categorii
     |