Tot in secolul 5 ia nastere Pelagianismul, care este intaia conceptie cu privire la antropologia si soteoriologia crestina. Desi pelagianismul a fost condamnat, discutiile teologice au continuat, dand nastere unei nou conflict: disputa semipelagiana. Augustin, aparand doctrina Bisericii de pelagianism, a mers prea departe. Sustinand necesitatea absoluta a harului divin, afirma ca Erezii 10 vointa omului este atat de slabita si neputincioasa din cauza pacatului stramosesc, incat nu poate face, fara ajutorul lui Dumnezeu, decat fapte rele.
Tot a acestuia este si ideea ca Dumnezeu nu vrea ca toti oamenii sa se mantuiasca, ci numai unii. Cei ce se mantuiesc, e
pentru ca harul divin i-a ales spre mantuire din veci sau i-a predestinat sa scape de osanda.
Cei sortiti osandirii raman in numarul celor pierduti pentru vecie, fara sansa de intoarcere (ideea a fost preluata de protestantism).
