Orasul blestemat

Pripyat, orasul blestemat

26 aprilie 1986 a fost cea mai neagra zi a Europei moderne. Desi nu dispuneau de tehnologia necesara, sovieticii au vrut sa demonstreze lumii intregi ca sunt o superputere nucleara. Orele 01 h 22` 44``. Test ordonat de Moscova. Reactorul RBMK numarul 4 nu rezista. Se da alarma. Este activat dispozitivul de racire. Eroare fatala, pentru ca acesta este pe grafit. In loc sa coboare caldura, o ridica brusc. Urmeaza fatidica explozie care arunca in aer radiatii gamma de pana la 30.000 de roetgeni pe ora, contaminind o zona de 150.000 km patrati, cu o populatie stabila de peste 6.000.000 de locuitori.

A gresi e omenesc

Au spus-o latinii, dar sigur nu s-au referit la astfel de erori care ar fi putut distruge, daca nu omenirea, cel putin o parte din Europa. Pentru ca, insuficient instruiti, operatorii nu au respectat instructiunile de folosire a reactorului, permitind folosirea acestuia timp indelungat, la o capacitate mult inferioara celei proiectate.

Mai mult, 3 dispozitive de securitate au fost scoase in mod voit din functiune, pentru a se tasta noii parametri. Acestea, au fost cauzele principale ale dezastrului. Se parea ca Soarta tinea cu tot dinadinsul sa dea o lectie celor ce se jucau cu puteri distrugatoare pe care nici macar nu le intelegeau. 2 operatori au murit pe loc iar 31 de muncitori aflati in apropierea exploziei au decedat ca urmare a inmagazinariii acute de radiatii gamma.

Ingestia imediata de iodura stabila satureaza tiroida, interzicand astfel fixarea iodului 131 cancerigen pe aceasta glanda.

Intrebare retorica

Ceea ce nu au inteles specialistii a fost nepasarea organelor sovietice. Desi oamenii de stiinta sovietici creasera.

In deceniul 70 oamenii de stiinta sovietici au dezvoltat, testat (pe animale si oameni) si pus la punct un medicament radio-protector (numit « Preparatul B ») eficace contra iradierii externe cu radiatii gama si neutroni . Producerea industriala a « Préparatului B » in scopul realizarii de stocuri la amplasamentele din apropierea tuturor instalatiilor nuclere civile si militare era posibila din 1977. O versiune mai elaborata B-190 a fost pusa la punct in 1984.

Biologii sovietici cunosteau la fel de bine, de multa vreme, mecanismul fixarii iodului in tiroida si importanta armei simple si eficace care este iodul stabil. Ei optasera pentru iodura de potasiu. Ei stiau de asemenea, in anii 70, cum sa contracareze efectul cesiului si al strontiului radioactiv.

De aceea, populatia din Pripyat (3 la 5 km de la punctul 0) nu a fost informata si evacuata decat in dupa-amiaza lui 27 aprilie, la peste 36 de ore dupa explozie.

De aceea, nu au fost administrate, decat prea tarziu, locuitorilor din zonele inconjuratoare tabletele de KI care le-ar fi protejat tiroida de absorbtia I131 cancerigen. De aceea, cele 1800 cancere de tiroida recenzate pana azi -si probabil imputabile iodului 131 eliberat in atmosfera la explozia reactorului- erau aproape toate evitabile.

De aceea, a trebuit sa astepte data de 2 mai (7 zile dupa accident) pentru a fi interzis consumul de lapte si de produse agricole din zonele vecine cu Cernobil.

De aceea, in timpul primaverii lui 1986, au fost evacuate tardiv 120 000 de persoane, datorita absentei mijloacelor de masura si a lipsei unei cunoasteri adecvate de catre comunitatea medicala a cunostintelor de radiobiologie si radioprotectie dezvoltate anterior de savantii sovietici si cei din lumea intreaga, care ar fi condus cu siguranta la justificarea acestor evacuari.

De aceea, la populatia prost informata s-a instalat frica si desi dezinformata aceasta a inteles repede ca autoritatile publice nu stapaneau situatia.

De aceea, populatia a fost victima stirilor fierbinti care au inspaimantat si inca mai inspaimanta, constituind o perioada frumoasa pentru vanzatorii de senzatii tari din presa locala, regionala si internationala.

Obositi, operatorii uzinei au încalcat procedurile uzuale de siguranta, în speranta evitarii unui dezastru. Un factor secundar care a contribuit la producerea accidentului a fost pregatirea insuficienta a personalului de aici, precum si lipsa de familiaritate cu caracteristicile reactorului. La reactorul nr.1 se desfasurau teste care ar fi trebuit sa probeze capacitatea acestuia de a asigura energie electrica în cazul unei pene de curent.

Astfel, puterea reactorului a fost redusa de la 3200 la 1000 MW, tocmai pentru a se face testarea în deplina siguranta. De fapt, puterea a cazut la 30MW determanand o crestere a concetratiei de Xenon-135, produs care este consumat într-o asemenea uzina doar în anumite conditii. Cum operatorii au încercat sa readuca puterea la 1000 MW, concentratia de Xenon-135 nu a permis decat o crestere de pana la 200MW.

Pentru a contracara efectele concentratiei ridicate, muncitorii au încalcat procedurile de securitate. Neregulile procedurale au dus la producerea celei mai mari catastrofe din istoria industriei nucleare. Una dintre erori a fost lipsa de comunicare dintre operatorii care faceau experimentul si cei raspunzatori cu siguranta uzinei. Mai mult decat atat, lipsa unei pregatiri suficiente nu le-a oferit o perspectiva clara operatorilor referitoare la felul în care se comporta reactorul în conditii de reactivitate redusa. Cateva sisteme de siguranta au fost trecute cu vederea numai pentru a se face experimentul.

Sistemul de racire a fost afectat în urma actiunilor prea putin chibzuite, asa ca focul care a izbucnit la contactul substantelor cu aerul a împrastiat cea mai mare parte din elementele radioactive. Pentru a reduce costurile, reactorul a fost construit superficial, fara un al doilea container, care nu ar fi permis contactul substantelor cu atmosfera. Dupa ce o parte din acoperis a explodat, deasupra uzinei s-a format un foc grafitic.

Terapie naturista contra radiatiilor

In incercarea disperata de a salva supravietuitorii exploziei si de a preveni, ulterior, dezastrul care ar fi putut rezulta in urma unei alte explozii, mai dezastruoase, terapeutul Erofeev, a pus la punct un tratament care are menirea sa protejeze corpul uman de absortia razelor cancerigene. Astfel, terapeutul considera ca organismul, ajutat, poate sa se protejeze singur si sa elimine radionucleizii si substantele toxice ingerate. Tratamentul incepe cu o perioada de infometare de 21 de zile, dupa care se incepe realimentarea lui.

Se vor consuma seminte de in, sucuri si infuzii radioprotectoare, in special ceaiuri din frunze de afin. Acest ceai se va bea zilnic, timp de o luna, cu o saptamana de pauza, pana la curatarea organismului. Se recomanda ca, pentru un nivel de schimb energetic la nivel celular si o mai buna sinteza a acizilor nucleici, bolnavul sa stea la munte, la o altitudine de peste 2.000 de metri, perioade de 20 de zile, alternate cu 10 zile de pauza.

Erofeev atrage atentia asupra reactiei organismului, care poate fi resimtita negativ, fiind soldata cu dureri intestinale, febra, cosmaruri, cefalee, stari nervoase etc, dar sustine ca astea sunt semne ce trebuie percepute ca semne ale vindecarii. Pentru momentele acestea, el recomanda ceai de traista ciobanului, ceaiuri diuretice, suc de ridiche neagra cu miere. De asemenea, in cazul unui blocaj renal sau al durerilor in zona rinichilor, el recomanda aplicarea unor placute de arama pe zona respectiva. Nu se vor folosi deloc antibiotice, care pot distruge organismul si asa slabit. Se vor consuma sucuri de radacinoase, fructe de padure, fructe si legume si orice plante care contin un procent mare de uleiuri eterice, tanini, alcaloizi, vitamine si glicozide. Infuziile si decocturile se vor prepara din cite 3 grupe din plantele mentionate. In plus, timp de 3 ani se vor lua, zilnic, cite 3 picaturi de extract alcoolic de elenterococ.

La cateva saptamini dupa dezastru, este interzis consumul laptelui produs de animalele din zona, cit si a alimentelor. Laptele continea un izotop de iod cancerige

In loc de epilog

Desi reactorul 4 pusese in pericol insasi existenta europeana, ucrainienii au continuat sa foloseasca celelalte 3 reactoare. Urmarea? In 1991, un incendiu a izbucnit la reactorul numarul 2. Oficialitatile au declarat ca acesta a fost deteriorat iremediabil de catre foc, asa ca l-au inchis. Au urmat celelalte 2 reactoare, inchise in 1996 si 2000, pe banii Europei. Si totusi, un reportaj difuzat de putina vreme la televizor ne pregateste pentru ce e mai rau. Acum, la aproape 20 de ani de la accident, sarcofagul s-a fisurat. Din pacate, Ucraina nu are bani pentru remediere si asteapta ajutor occidental. Ce se va intimpla daca sincronizarea Vestului nu va fi buna?!...

Dezastrul a fost prevestit in Biblie

Este parerea unor specialisti in descifrarea codurilor biblice. Astfel, se spune “Si cel de al treilea inger a strigat si din Rai a cazut o stea mare, arzind ca flacarile unei lampi; si a cazut peste partea a treia a riurilor si peste fintini. Iar numele stelei este XXX si a treia parte a riurilor s-a transformat si multi oameni au murit din cauza apelor

In plus, cuvintul rusesc “cernobil” se traduce cu “experienta neplacuta” wormwood.

Lichidatorii

Sunt cei care trebuiau sa acopere urmele dezastrului, de teama ca spionii occidentali ar fi putut fura tehnologia ruseasca. Primii lichidatori au fost trupele sovietice, soldatii obligati sa mearga la fata locului, fara nici o protectie si fara sa li se prezinte situatia reala. S-a considerat ca prin neinformarea lor se va evita panica.

Din cei peste 650.000 de lichidatori folositi in primul an de dupa dezastru, aproape 10.000 au murit din cauza radiatiilor carora au fost expusi pe teren. Acestia au fost mortii inregistrati oficial, pentru ca alte zeci de mii aveau, de fapt, sa ingroase rindurile celor ucisi. Astfel, printre lichidatori s-au inregistrat numeroase sinucideri inexplicabile sau traume psihologice care au dus la caderi nervoase, la pierderi de memorie si internari in clinicile si spitalele de psihiatrie. Unul dintre lichidatorii supravietuitori povesteste despre prietenul sau cel mai bun:

“Am actionat in perimetrul respectiv timp de aproape trei luni de zile. De fiecare data ni se spunea ca totul este in regula si ca nu trebuie sa ne facem griji, ca suntem protejati de costumele pe care le purtam... Pe Mihail il vedeam cum se schimba sub ochii mei. Devenea tot mai abatut, mai nepasator. Aveam impresia ca nimic nu-l mai poate atinge. Il intrebam daca are probleme, dar se uita la mine si ridea. Apoi l-am vazut pe terasa blocului. A intins mainile si s-a aruncat in gol. Nu a murit pe loc, ci dupa cateva ore, la spital. Era constient si urla continuu, iar morfina nu-si mai facea efectul...”.

Multi spun ca sinuciderile nu au nici o legatura cu radiatiile ci cu pastilele pe care le primeau lichidatorii si care aveau rolul de a le inhiba teama. “Dupa ce le luam, aveam impresia ca suntem mai puternici si puteam lucra ore in sir fara sa obosim, de parca eram niste roboti”, sustine Alexandr Miliusin, un alt lichidator care a supravietuit pe pamantul mortii.

Milena avea doar 9 ani cand s-a produs explozia de la Cernobil. Locuia impreuna cu parintii sai la Pripiat. In noaptea respectiva nu se culcase: ii venisera in vizita niste rude de la Moscova si petrecerea se prelungise in noapte. La un moment dat, o bubuitura tulbura somnul noptii si zgiltiie geamurile de la usi si de la ferestre. “Am iesit pe balcon si am vazut o flacara mare in departare. Parca luase foc cerul. Noi, copiii, ne-am bucurat, dar adultii erau ingrijorati. Au sunat la uzina sa intrebe ce s-a intimplat, dar cei de acolo i-au linistit. Abia dupa o zi si jumatate, au venit sa ne evacueze mai mult fortat”.

Nu exista familie care sa nu fi avut de suferit de pe urma radiatiilor, de parca Dumnezeu ar fi vrut sa-i pedepseasca pe cei ce se jucau cu moartea. Peste 1800 de persoane care in momentul exploziei aveau sub 18 ani, au murit in anii care au urmat din cauza cancerului de tiroida. Sora Milenei si tatal sau au murit, iar mama sa s-a ales cu grave probleme digestive. Doar ea si fratele mai mic nu au avut nimic.

Nu doar oamenii din zona au avut de suferit ci si animalele. Lupii si ursii cresc mai repede si mai mult, dar structura lor osoasa este foarte moale. Nu o data, animalele care s-au apropiat prea mult de oameni au fost lovite cu pietre sau ciomege, in urma loviturilor sira spanarii sau coastele lupindu-se instantaneu la contactul cu piatra si lasind animalul sa agonizeze pe sosea.

Chiar si porcii, care nu au nevoie de un anumit mediu pentru a supravietui, au fost afectati de razele ucigase. Din cand in cand, sunt zariti in turme mici, devorind stirvuri de animale moarte sau pe care le ataca special pentru a le minca. Localnicii nu ii mai maninca de mult, pentru ca le e teama de carnea lor. Doar tiganii care mai trec pe acolo ii prind si ii taie, apoi ii vind la tirgurile din apropiere.

Una din padurile de langa Pripiat este denumita “Padurea rosie”, pentru ca in fiecare seara, la lumana lunii, copacii parca sunt cuprinsi de un foc rosiatic...

Daca pentru cei tineri si pentru copii, mutarea nu a avut un efect negativ, impactul exploziei asupra batranilor a fost devastator. Multi refuza sa creada ca pamantul unde s-au nascut si au trait o viata de om, este contamanat pentru mai bine de 30 de ani. Multi dintre ei abia stiu sa scrie si sa citeasca, asa ca nimeni nu intelege ce e acela Cesiu-137 si cum pot niste cifre sa le distruga speranta de viata.

“Au venit multi domni de la oras ca sa ne mutam, ca ne dau ei pamant in alta parte. Dar cum sa plecam noi de acolo unde s-au nascut parintii si bunicii nostri?” se intreaba un batranel de 60 si ceva de ani. Si an de an ei isi vad de ale lor, ies la cimp, il ara, il seamana si toamna de toamna pling la marginea pamantului si se intreaba de ce Dumnezeu i-a uitat?...

Sarcofagul

Solutia gasita de sovietici a fost prompta: Ucraina va acoperi reactorul fisurat si va continua programul nuclear. Asa ca peste reactor a fost pus un sarcofag de ciment, care are menirea sa protejeze mai mult psihic decat fizic.

Pentru muncitorii evacuati a fost creat un nou oras, Slavutich, la o distanta de 30 km de uzina. Pentru ca Pripyat-ul nu va mai putea fi locuit decat dupa anul 2525.

Eliszar