Luteranii

Luteranii (Evanghelicii de confesiune augustana)

Luther opune faptelor si actiunii harice a bisericii, mântuirea numai prin credinta. Contestând valoarea faptei, era natural sa tagaduiasca si influenta bisericii. Credinta singura, îndreptatind mântuirea, nu mai era nevoie de o ierarhie învatatoare de drept divin, nici de tainele bisericesti. Împaratia lui Dumnezeu devine o lucrare pur interioara, iar singura autoritate si regula de credinta este Biblia, pe care fiecare are dreptul si puterea sa o interpreteze dupa liberul sau examen. In afara de Biblie nu exista alt izvor al revelatiei, deci se elimina valoarea traditiei.

În practica, luteranismul a trebuit sa cedeze din rigiditatea teoretica si sa organizeze alte forme ale bisericii, instituind un oficiu de predicatie si împartirea tainelor, însa nu prin consacrare-sfintire, ci prin delegatie din partea comunitatii. Din cele 7 sacramente sunt pastrate numai doua: botezul si euharistia. Putere sfintitoare ar avea-o numai botezul. Euharistia are numai importanta simbolica, fiind un act de comemorare, cum este de altfel admisa si penitenta, ca un act public alcatuit din meditatii pioase si examen de constiinta.