Privit prin prisma obstacolelor pe care le are de depasit in drumul sau catre mantuire, crestinul este un luptator. Un fel de soldat de tipul celor din trupele de mentinere a pacii, pacea fiind aici cea interioara; nu cea a lumii, schioapa si pervertita, ci cea pe care Hristos ne-o daruieste, mantuitoare. Razboiul sau nu e deci unul al cotropirii, ci al apararii. A constientiza faptul ca tot timpul, fara incetare, este in lupta, chiar si in somn, a sti sa treaca cu repeziciune in stare de alerta, sau a intampina agresiunile dupa felul lor, cu armele corespunzatoare, tine de dobandirea unei experiente autentice. Ea exprima ceea ce am putea numi profesionalism in Hristos.
Crestinul stie ca inevitabil va avea si pierderi. Nu toate luptele locale pot fi castigate, conteaza dar rezultatul intregului razboi. Nu exista luptator totdeauna invingator. Crestinul lupta si cade si iar se ridica si iar cade si iar se ridica Acest iar este un dar dobandit cu truda. Prin rabdare, dandu-si seama ca razboiul sau presupune tenacitate si indarjire, multe caderi si ridicari, dobandeste smerenie, cheia si mister victoriei. Ce este rabdarea? Rabdarea este aceea care incepe acolo unde se termina rabdarea.
Ne imaginam un luptator puternic, care se bazeaza pe forta si pe armele sale. Se intampla sa cada infrant. Pentru ca mandria il determina sa se creada puternic, cand i se arata contrariul, sufletul sau duce o lupta si un zbucium cumplite: ce ma fac? Cum ma mai ridic acum? Nu stie sa se scoale, pentru ca se credea invincibil, deci imposibil de pus intr-o situatie ca aceasta. Psihologic este descoperit, si razboiul, mult mai aprig, se muta in sufletul sau. Nu aceasta inseamna a fi razboinic incercat. Razboinicul incercat are genunchii insangerati de atatea caderi si ridicari, pentru el infrangerea nu este decat o cale spre o alta ridicare la lupta. El transcende infrangerea facand-o chemare la lupta. Iar ridicarea lui, in lupta cu pacatul, se face sprijinindu-se in Hristos, Cel care are toata puterea in cer si pe pamant.
Acest razboinic incercat exista potential in noi toti. dar nu ne-am luat in serios lupta! Nu am constientizat la ce asediu zilnic suntem supusi din partea poftelor noastre irationale si intunecarii patimilor! Cedarile noastre ne-au facut vasali dusmanului. Avem chiar impresia ca e bine, ca nici nu ne mai loveste. autentic, el loveste doar pe cei care i se impotrivesc. dar dupa atata robie, cand vrem sa eliberam vreun coltisor al sufletului nostru de tirania lui, ce furtuni de ganduri, ce ispite si incercari ne lovesc, ca si cum am zgandari un cuib de viespi. Oare nu noi suntem vinovati ca le-am lasat sa-si faca locas in camara sufletului nostru? Intru rabdare si atentie treaza ne castigam sufletele. Intrucat nu ispita este pacat, ci acceptarea ei si refuzul de a ne ridica din ingenuncherea pacatului.
Rabdarea nu inseamna platitudine, rutina, ci omul nou care se naste in noi in fiecare clipa, mai intelept si deopotriva mai smerit cu o cadere si o ridicare.
(Pr. Razvan Ionescu - Paroh al parohiei Sfanta Parascheva Sfanta Genoveva, biserica St. Sulpice, Paris)
