In apropierea mortii

In urma cu 14 zile primeam un e-mail de la un cititor al site-ului. Dincolo de cuvintele de lauda, Ioana, caci asa era semnat mail-ul, ne relata o intamplare care i-a schimbat definitiv cursul vietii.

Acum un an si jumatate, la inceputul lui februarie, era cu niste prieteni in Piatra Craiului. Noaptea si-o petrecusera la Curmatura iar a doua zi nu mai aveau de facut altceva decat sa coboare in <Plaiul Foii>. In noaptea respectiva, Ioana a avut un cosmar. “Se facea ca eram pe munte cu totii si deodata s-a iscat un cutremur grozav si o herghelie de armasari albi a trecut peste noi ca un tavalug. Cand ne-am ridicat, dintre noi lipsea un baiat, Florin, pe care il luasera caii in goana lor.”

A doua zi, desi vremea era urata iar ceata nu permitea o vizibilitate buna, au decis ca, in loc sa mearga pe un drum usor accesibil, sa coboare panta care ducea direct catre <Plaiul Foii>. Ningea des iar ceata facea si mai grea coborarea. La un moment dat una dintre fete a alunecat si a scos un tipat puternic. Dupa ce a cazut vreo 15 metri s-a oprit intr-un brad. Toti s-au adunat in jurul fetei sa vada daca nu patise ceva si sa o ajute sa-si revina. “In momentul acela a inceput infernul. Auzeam cum masa de zapada venea spre noi. Eram speriati, nu stiam ce sa facem, tipam toti si incercam sa ne ascundem in spatele copacilor.”

Avalansa a trecut peste micul grup de imprudenti. Norocul lor a fost ca blocul de zapada care se desprinsese de creasta nu era foarte mare, dar era, totusi, suficient de mare pentru a-i acoperi. Cei care apucasera sa se ascunda in spatele pomilor au fost mai norocosi ai au iesit relativ repede de sub zapada. Doar unul dintre baieti nu a fost gasit. Pana au venit ajutoarele din Zarnesti, baiatul se sufocase sub zapada. “Florin a fost cel care a platit cu viata imprudenta noastra. Si partea cea mai dureroasa e ca a murit nu din cauza lipsei aerului ci din cauza unei lovituri puternice pe care a primit-o in tampla. Probabil ca s-a izbit cu capul de o stinca si din cauza asta a murit.”

Dupa acest tragic eveniment, Ioana s-a trezit cu niste puteri deosebite. Daca se intalneste pe drum cu cineva, simte de fiecare data cand persoanei respective urmeaza sa i se intimple ceva rau. “ Nu stiu daca este o calitate, un noroc sau ceva de genul asta. Eu consider ca, mai degraba, este un blestem, pentru ca simt de fiecare data cand se apropie o nenorocire. Iar daca fac cunostinta cu cineva, ii vad imediat laturile negative. Si din pacate, de fiecare data am dreptate. M-am saturat de <darul> asta. Vreau sa fiu si eu o femeie normala.”

Prima data a simtit atunci cand a murit bunica ei dinspre tata. Dupa ce a fost intr-o vizita la ea, timp de 3 zile i s-a zbatut ochiul drept si a durut-o capul zi si noapte. In cea de a treia zi, a aflat de moartea bunicii. Au urmat apoi alte evenimente. De fiecare data cand se terminau cu moarte, semnul era dat de dureri de cap si de zbaterea ochiului drept. Daca urma sa se intample ceva rau cu persoana in cauza, dar totul s-ar fi terminat cu bine, avea doar o senzatie accentuata de greata.

“Daca ma intalneam cu un cunoscut si mi se facea greata, il avertizam ca in urmatoarele zile o sa i se intample ceva rau. Dar niciodata nu i-am avertizat pe cei despre care simteam ca vor intampina o moarte in familie. Nu am avut niciodata puterea sa le spun ca vor pierde pe cineva drag.”

Ioana a stat de vorba cu mai multe persoane pana acum si a studiat schimbarile care s-au petrecut cu ea. Asa a ajuns la concluzia ca darul premonitiei l-a capatat in urma socului de pe munte, a disperarii prin care trecuse, cand credea ca va muri. Dar acum, acel dar este ca o tara, este ca o cruce pe care nu mai poate sa o duca. Dar se pare ca altcineva a decis pentru ea….

Eliszar