Ploaie de pietre pe Valea Hartibaciului
Prima ploaie cu pietre consemnata in cronicile romanesti a avut loc in data de 10 august 1448, pe Valea Hartibaciului, intre localitatile Agnita si Prostea. Mai multe pietre de diferite dimensiuni au lovit pajistea dintre cele doua localitati, ucigind toate vitele aflate la pascut. In urma acelei ploi a fost pe cale de a se declansa un conflict armat deschis intre oamenii din zona, cei din Agnita fiind convinsi ca rivalii din cealalta localitate sunt de vina pentru uciderea animalelor. A fost nevoie de interventia directa si energica a lui Iancu de Hunedoara, care venise in zona pe 15 august, pentru a supraveghea efectuarea unor lucrari de fortificatii menite sa protejeze locul de atacurile turcilor. Iancu de Hunedoara i-a despagubit pe cei din Agnita si i-a scutit de plata birului pe timp de cativa ani. In ce priveste provenienta pietrelor de atunci, nu s-a aflat niciodata care este. Cu toate acestea, lipsa unor comentarii speciale din cronici arata faptul ca oamenii acelor timpuri erau obisnuiti cu astfel de intimplari.
Atacul Bucurestiului
1798, Giurgiu. In timp ce asteptau sa incarce turmele de vite pe un slep care trebuia sa ajunga la Viena, citeva grupuri de crescatori de vaci au fost supusi unui adevarat tir de pietre picate din cer. Pietrele nu erau mai mari decat oul de porumbel, dar stricaciunile au fost pe masura violentei lor. Mai multe zeci de animale au murit, opt barci au fost scufundate si un slep avariat. Cit ii priveste pe oamneni, aproape 100 de persoane au suferit rani de pe urma ranilor. Pietrele aruncate de diavol Aflati in trecre prin Piatra Neamt, cativa calugari de la Manastirea Bistrita – Vilcea au participat la o exorcizare. Evenimentul se petrecea in 1911 si a fost consemnat in scrierile manastirii. Calugarii au descris tot ce s-a intimplat. Mai mult, ei sustin ca, la un moment dat, cand diavolul urla si se zbatea in persoana exorcizata, s-a pornit o ploaie de pietre care au lovit pragul bisericii. Pietrele cadeau din cer, cu huruit mare, de se speriasera toti enoriasii aflati la slujba respectiva. Numai ca, minune, nici o piatra nu a reusit sa treaca pragul bisericii, toate adunindu-se dinaintea pragului. Straniu este altceva, anume, faptul ca inainte de pragul bisericii, pietrele aveau de strabatul un intrand de circa patru metri. Adica, pentru a putea sa ajunga pina la prag, ar fi trebuit sa cada... pe orizontala. Evident, pentru oamenii prezenti la fata locului, nu a fost nici o indoiala ca ploaia de pietre fusese provocata de diavol, care incercase sa darime casa Domnului.
1928, Contesti
Un caz neobisnuit a fost descris de Johanna Sanderson, o celebra investigatoare in domeniul paranormaluluidin perioada interbelica. Aflata in vizita in Romania, Johanna a fost gazduita la conacul unei prietene, situat in comuna Contesti.In timp ce statea pe terasa si privea padurea de la marginea raului Dimbovita, o pietricica a cazut din cer. La inceput a crezut ca este vorba despre glumele unor copii si a privit cu atentie imprejurimile, dar nu a vazut absolut nimic. Ba mai mult, intr-un interval de circa 30 de minute, alte 10 pietricele au cazut exact in acelasi loc. Pietricelele aveau o culoare cenusie si un miros intepator, pe care nu l-a putut identifica. Cum fenomenul pietrelor cazute de nicaieri nu ii era strain, Johanna a incercat un experiment.
A cerut gazdei o creta si a scris cite o cifra pe fiecare pietricica, apoi le-a aruncat in toate directiile. In citeva minute, toate pietricelele au "cazut" iarasi de undeva de sus. Enigma s-a adancit, pentru ca nimeni nu ar fi putut gasi toate pietricelele insemnate si aruncate in iarba si apoi sa le arunce inapoi fara sa fie vazut. Din pacate, un rezultat nu a fost concretizat, iar caderea pietrelor a fost pusa pe seama unor fantome, mai ales ca locul era in apropiere de cimitirul localitatii.
23 decembrie 1940
Dupa amiaza cateva case din localitatea Fundu Moldovei au suferit avarii din cauza unor pietre cazute din cer. Polititistul chemat sa investigheze cazul a notat in raportul sau: "... un bolovan de marimea unui pepene a spart acoperisul familiei Dumitrache, omorand pisica care era in pod... Trei bolovani au fost gasiti la fata locului, la familia Ionascu, in coteiul porcilor, o scroafa murand in urma loviturilor. Bolovanii erau mari cit ouale de gisca si au fost luati ca proba... De asemenea, geamurile de la drum ale familiei Angheloiu au fost sparte de mai multi bolovani de marimea oului de porumbel, care bolovani au fost cu totii gasiti in camera de la drum si au fost luati si trimisi la Iasi pentru verificare...".
Nici de data aceasta nu s-a dat un raspuns plauzibil. Totul a fost pus pe seama unor persoane rauintentionate, dar fara a se da de urma autorilor. Bolovanii cu monede In vara lui 1963, cativa localnici din comuna Beliu, localitate situata in partea de vest a Muntilor Codrului, in judetul Arad, s-au prezentat la postul local de militie cu cinci bolovani ciudati. Bolovanii nu erau mai mari decat o minge de tenis, dar provenienta lor era cel putin dubioasa. Oamenii sustineau, nici mai mult, nici mai putin, ca bolovanii cazusera din cer. In structura pietrificata se puteau vedea mai multe tipuri de monede straine, dar nici una romaneasca. Pe cateva monede se putea citi anul baterii lor, respectiv perioada 1948-1954.
Interesant era faptul ca, pe langa monede frantuzesti si englezesti s-au gasit si ruble si dinari. S-a speculat atunci ca “pietrele” fusesera pierdute, “in mod sigur”, de un avion spion care parasutase niscaiva diversionisti. Evident, au urmat cautarile de rigoare, dar nu s-a descoperit nimic. “Cum faceam noi un pas la stanga sau la dreapta, cum veneau dupa noi”
Vara lui 1974. Delta Dunarii. Doi pescari care se intorceau de la cherhana au fost obiectele unui atac cu pietre venite din cer. Desi pietrele nu erau mari – cea mai mare nedepasind nivelul unghiei mici de la picior – violenta atacului i-a descumpanit pe cei doi pescari. Amindoi spun ca pietrele loveau doar locul unde erau ei si ca, oricit au incercat sa le evite, nu reuseau. “Cum faceam noi un pas la stinga sau la dreapta, cum veneau dupa noi, de parca gindeau. Am luat-o la fuga si ne-am adapostit intr-o circiuma”. Acolo cei doi nu au povestit nimic tovarasilor de pahar, de teama sa nu se faca de ris. Dupa ce au baut mai bine de trei ore, cei doi au plecat tot impreuna. La nici 100 de metri de circiuma, atacul cu pietre a inceput din nou, numai ca de data asta a durat doar citeva minute si pescarii s-au ales doar cu niste vinatai. “Am crezut ca a venit cutremurul cel mare”
Niciodata familia Bustuchin din localitatea Soveja, judetul Vrancea, nu si-a inchipuit ca vor trece printr-o experienta aproape unica. Totul a inceput in dupa amiaza zilei de duminica, 10 februarie, 1980, la trei zile dupa ce acestia se mutasera in casa noua. “Prima piatra a cazut pe la 17-18, nu mai stiu cat sa fi fost, dar dadeam de mancare la vaci. Am auzit asa o busitura pe casa, de-am crezut ca a venit cutremurul cel mare. Noi abia terminaseram casa, ca pe cea veche o daramase valul din 1977”.
Cand s-a dus sa vada ce se intampla, omul a gasit o gaura de vreo 20 de centimetri in acoperisul de tigla. Se stransesera cu totii in podul casei, cand au cazut a doua si a treia piatra, prima peste motocicleta si a doua aproape de pragul usii. Oamenii s-au bagat in casa si au asteptat deznodamintul. “Bunica-mea, saraca, Dumnezeu s-o odihneasca, zicea ca a venit sfarsitul lumii si ca sa ne rugam la Dumnezeu sa ne ierte pacatele...”. Dar nu a mai cazut nici o piatra pina a doua zi, cand alte doua pietre au lovit copacii din gradina. Asta s-a intamplat timp de 30 de zile, in fiecare dupa amiaza si noaptea. Au fot chemate autoritatile, a fost chemat si preotul, pentru ca s-a spus ca pietrele ar fi fost aruncate de fostul proprietar al pamantului, un boier care se sinucisese in timpul razboiului si care nu suferea pe nimeni pe pamanturile sale nici macar dupa moarte.
Numai ca nici autoritatile si nici macar slujbele preotului nu au folosit la nimic. Pietrele au continuat sa cada cu aceeasi regularitate, provocand pagube materiale, dar nelovind vreo fiinta vie. Aproape o saptamana au patrulat militienii si cei de la Securitate prin zona. “Cu elicopterele patrulau de nu se mai putea dormi, dar n-au vazut nimica. Au luat pietrele la Bucuresti si nu s-a mai auzit nimic nici de ei si nici de pietre”. In schimb, oamenii prin sat au inceput sa vorbeasca vrute si nevrute. Ba ca diavolul aruncase pietrele, ba ca strigoiul fostului proprietar, ba ca extraterestrii. Pietrele inteligente de sus Pe 17 august 1989, intr-un week-end, o casa din comuna Blejoi, judetul Prahova a fost atacata de pietre care cadeau de nicaieri.
“Ploaia” a durat patru zile, cu pauze mari. In raportul intocmit de militianul din zona se arata, printre altele:
“Am vazut o piatra sosind in mijlocul geamului de la fereastra apoi altele, cazind in spirala catre primul punct de impact. Am vazut, la alta fereastra, o piatra prinsa in geam si care l-a gaurit si apoi cum o alta a venit, a impins-o pe prima de acolo si a trecut si ea prin acelasi loc, fara sa provoace alte stricaciuni. Nu am vazut de unde veneau pietrele, desi aproximativ 300 au lovit casa...”. Cazul s-a incheiat cu AN, adica autor necunoscut, iar dupa patru zile, pietrele s-au oprit. Cele mai stranii cazuri de caderi de pietre s-au petrecut in perioada anilor `90. Astfel, in 1993, un fermier din zona Baraganului, Marius Turdeanu, se plingea ca mai multe pietre au cazut din cer in apropiere de casa sa. Bizar a fost faptul ca inaintea usii de la intrare era garat un tractor, intre acesta si usa fiind mai putin de un metru distanta. Toate pietrele au cazut pe acea distanta, fara sa provoace stricaciuni tractorului.
Cel de al doilea caz s-a petrecut la o cabana de vinatoare din judetul Brasov, in anul 1996. Martori au fost cativa vanatori aflati in trecere pe acolo, precum si padurarul care avea grija de cabana, impreuna cu familia sa. Toti sustin ca in jurul orei 01.00 noaptea, mai multe pietre de marimea pumnului au cazut in doua camere de oaspeti. Pietrele erau fierbinti si aveau o culoare intunecata, apropiata de negru. Bizar e faptul ca pietrele au trecut prin acoperis fara sa-l sparga si nu au lovit nici o persoana, desi paturile erau dispuse pe directia lor de cadere. Toata lumea a fost convinsa ca e vorba de o poveste vanatoreasca si nimeni nu a luat in serios marturiile. Cu toate astea, domnul Anghel D. mai are si acum doua din ciudatele pietre, pe care le tine in vitrina din sufragerie.
Eliszar
