Intre doua lumi
Dragos Mateescu nu a vazut niciodata lumina zilei. Un boala cumplita i-a luat vederea chiar de la nastere. Acum are 38 de ani si spune ca s-a uneori ii place mai mult lumea lui interioara decit cea reala. Si totusi...
Desi nu a vazut niciodata vreo imagine, Dragos poate detalia o multime. Cu toate ca nu a privit in ochi nici un om, Dragos poate descrie o serie de persoane. Intrebarea care se pune este daca ceea ce vede Dragos este real sau nu, daca sufera de vreo boala sau daca ceea ce i se intimpla poate fi incadrat la categoria lucrurilor normale.
“Nu stiu ce sa spun. Am crescut de mic cu aceste imagini. Fac parte din mine. Oamenii spun ca am luat-o razna, pentru ca nimeni nu poate accepta asa ceva. In fond, ii inteleg: cum poate un orb sa <vada>?”. Nu-si aduce aminte exact cand a inceput totul, dar poate vorbi ore in sir despre cei pe care-i “vede” cu puterea mintii. Personajele pe care le descrie barbatul par reale. Au chiar si nume: Dighenis, Acritis, Manuel, Teodota, Patricius, Leontius.
Barbatul ii poate descrie in amanunt. Astfel, Manuel este un barbat de inaltime medie, bine facut, inzestrat cu o forta herculeana, gata sa se sacrifice oricand pentru prieteni si pentru familie, in timp ce la Patricius se intilnesc toate calitatile negative. Este corupt, are mereu de vandut ceva sau pe cineva, parsiv si rau intentionat. Legatura lui Dragos cu Teodota insa, pare una speciala. El spune ca femeia, trecuta de 40 de ani, se comporta ca si cum i-ar fi mama. “Imi da cele mai bune sfaturi si cu ea pot discuta orice, pentru ca intelege tot ceiI spun”.
Singura problema sunt hainele. Descrierea acestora nu seamana cu nimic contemporan, parind, mai curind a apartine unui alt secol. Laura Mateescu, sora lui Dragos este profesoara de istorie. Nu se poate pronunta asupra situatiei fratelui sau, dar poate spune un lucru: hainele, bijuteriile, casele descrise de Dragos par sa fi apartinut Bizantului din secolul al VI-lea.
“Este interesant ca acritii erau cavaleri bizantini asezati la granitele imperiului si care, in schimbul slujbei militare, erau scutiti de orice impozit. Numai ca de asa ceva afla doar specialistii in istorie. Ori fratele meu nu a deschis niciodata o carte de istorie, pentru ca nu are cum sa o citeasca”. Atunci, cum poate descrie un orb ceva ce nu a vazut niciodata?
Geniu sau caz patologic?!
Insusi Dragos Mateescu nu intelege prea mult din ceea ce i se intimpla. Pentru el totul este normal. In plus, nu poate defini exact care din cele doua lumi este mai reala: cea pe care o vede sau cea in care s-a nascut. “<Vad> totul foarte clar. Aud tot ce-si vorbesc oamenii de acolo si uneori chiar si eu vorbesc cu ei. E ca si cand acolo m-as fi nascut, ca si cum familia mea cea adevarata acolo este si nu aici”. Laura povesteste: “Il aud cum vorbeste de unul singur, mai mult murmurind. Uneori chicoteste si zimbeste si desi il strig destul de tare, nu ma baga in seama decit atunci cand il zdruncin cu putere. Reactioneaza de parca l-as rupe de realitate, dar e vorba de o realitate pe care o traieste numai el si pe care noi nu o percepem in nici un fel. Se intimpla sa-l intreb anumite lucruri si-mi raspunde intr-o limba necunoscuta, cu influente grecesti. Am adus o data un coleg de facultate, vorbitor de greaca. El mi-a spus ca fratele meu vorbeste greaca veche cu arhaisme. Adica nici el nu intelegea unele cuvinte. Asta in conditiile in care eu insami nu vorbesc aceasta limba, desi am studii aprofundate”.
Cand Dragos a inceput sa vorbeasca de unul singur si sa spuna ce vede, in jurul virstei de 21 de ani, familia a crezut ca a innebunit. L-au dus la psihiatru si l-au supus unor teste. Rezultatul a fost fascinant: psihiatrii consultati au declarat ca in fata lor sta un geniu. Au refuzat sa-l interneze pentru a-l trata pe motiv de nebunie sau cadere nervoasa. Baiatul trecea toate testele. Si atunci medicii au scris in fisa de pacient ca nebunia este simulata, pentru a atrage atentia celor din jur asupra sa
Parerile sunt impartite. Unii sustin ca, din cauza unei erori genetice, subconstientul lui Dragos a ramas “conectat” la lumea din care vine. Mai exact, nu a rupt contactul cu viata sa anterioara. Din aceasta cauza coordonatele sale vizuale nu au putut trece pragul terestru, iar el continua sa <vada> imagini din viata anterioara. Este opinia domnului Maurice Jarred, medium din Toronto, care studiaza “fenomenul” Mateescu din anul 1998, scriind si o carte pe aceasta tema, <Dincolo de frontiera constientului>, aparuta in 2003. Cartea prezinta pe larg cum functioneaza constientul si subconstientul unui om, cum pot fi accesate si dezvoltate acestea prin exercitii de respiratie si de imaginatie.
“Ratiunea are limita si aceasta limita este absolutul. Dar imaginatia este nelimitata. In clipa in care imaginatia a atins marginea absolutului, va trece intr-un alt absolut, pornind de la zero, incercand sa atinga noul absolut. Asa la infinit”, sustine domnul Jarred. Dar despre ce eroare genetica poate fi vorba?
"Sufletele calatoresc dintr-o viata in alta. De fiecare data, coordonatele fizice sunt modificate, dar in asa fel incit sufletul sa poata lua in stapinire noul corp. Este, ceea ce s-ar numi in termeni IT, un up grade. E posibil ca la ultimul up grade, ceva sa nu fi functionat cum trebuie. Sa fi fost o eroare de program. Si atunci sufletul poate a accesat programul din viata anterioara”, isi incheie pledoaria domnul Jarred.
Conectati la lumea de dincolo
Altii spun ca Dragos ar fi in legatura cu o alta lume, paralela. Printre acestia este si doamna Florence Matieaux, specialista in istoria americana antica. Domnia sa sustine ca olmecii, stramosii mayasilor sI ai aztecilor, aveau credinta conform careia, oamenii diferiti de majoritatea aveau legatura directa cu zeitatile pre-columbiene. “Olmecii considerau ca persoanele pe care noi, in ziua de astazi, le consideram handicapate, erau conectate permanent la lumea de dincolo, cea in care traiau zeii. In plus, sa nu uitam ca si cei mai multi dintre prezicatorii din Europa antica erau, de asemenea orbi. Din cauza asta, multi parinti iti orbeau voit copiii, despre care li se spusese ca vor avea destin de prezicatori. In conceptia oamenilor vechi, de pe ambele continente, oamenii nu puteau vedea zeii si lumea lor decat in clipa in care nu mai puteau vedea ce se intampla in jurul lor. Din acest motiv si antrenamentele sacerdotilor acelor timpuri, erau desavirsite in adincurile pesterilor, acolo unde viitorii preoti erau izolati vizual si auditiv”. S-a demonstrat stiintific ca o izolare completa pe termen lung, determina o altfel de functionare a creierului. “Astfel, dupa un timp, persoanele izolate au impresia ca aud glasuri si ca vad chipuri”.
Stefan Alexandrescu, medic oftalmolog, sustine ca asa ceva este imposibil. Este convins ca Dragos a adunat informatii de-a lungul timpului si ca tot ceea ce descrie nu e altceva decat dorinta lui puternica de a vedea.
“Sunt convins ca la el, dintr-un motiv sau altul, emisfera cerebrala care controleaza imaginatia s-a dezvoltat mai mult si ca datorita acestui lucru omul poate descrie chipuri si chiar peisaje. Este un lucru normal: la persoanele cu anumite handicapuri, se dezvolta mai mult unele capacitati. Am putea vorbi despre un fel de echilibru al organismului, dar nicidecum despre o capacitate de clarviziune sau vreo putere paranormala”.
Dar doctorul Alexandrescu uita un amanunt semnificativ: ca sa poti descrie ceva, trebuie sa fi vazut acel lucru macar o data. Iar ca sa vezi acel lucru, ai nevoie de ochi. Chiar si pentru a-ti imagina unele lucruri, trebuie sa fi vazut ceva comparativ.
Usa din dos a creierului
Ion Nedelea, medic psihiatru are o alta parere. Dupa 24 de ani de experienta, domnia sa a tras o concluzie: cand creierul preia comanda organismului, de cele mai multe ori nu mai exista tratament. “O sa spun un lucru care-mi va atrage oprobiul specialistilor in domeniu - cel putin a unora dintre ei. Creierul omului este compartimentat asemenea unei case de la tara: are pridvor, are marchiza (hol la intrare, n. a.), are citeva camere si bucatarie. Si mai are un lucru, extrem de important: usa din dos, a doua intrare in casa. In timpul vietii, oamenii reusesc sa cunoasca doar una din acele camere, extrem de putini si a doua camera. Pentru ca in mod normal, un om isi foloseste intre 10 – 15% din capacitatea creierului, doar geniile facand exceptie. Cu toate acestea, in trecut, vracii si vrajitoarele reuseau sa-si foloseasca un procent mai mare din capacitatea creierului. Faceau asta prin consumul unor plante cu efect halucinogen. Dar totul era fortat. In aceste conditii, creierul trebuia alimentat suplimentar cu energie, pentru a intretine noua capacitate. Din acest motiv, dupa ce <vorbeau cu zeii>, vrajitorii sau preotii aveau efectiv o cadere fizica. Pentru ca deschiderea acelei ferestre catre un alt univers, le cerea un consum suplimentar de si ii seca”.
In ceea ce ii priveste pe propriii pacienti, domnul Nedelea spune ca, pentru a-i vindeca complet, trebuie sa-i ajute sa gaseasca usa din “spatele casei”. Din cauza asta, un pacient care a fost internat macar o data, la psihiatrie, nu-si va reveni complet niciodata. In cautarile creierului, pentru a ajunge la usa din spate, pacientul pierde o parte a constientului. Mai exact, pierde accesul la constientul intreg, acesta aparindu-i, ulterior, sub forma unor flash-uri, a unor imagini disparate si rupte complet de amintiri.
“Psihicul poate ramine agatat in lumea cealalta, iar fizicul in lumea asta”
M.L. este spiritista si sustine ca vorbeste nu doar cu spiritele mortilor ci si cu diferite entitati care ar apartine altor lumi. Despre cazul Mateescu are propriia sa opinie. Spune ca nu este un caz izolat si nici greu de inteles.
“Se intimpla ca, la moartea anumitor persoane, dorinta lor de viata sa fie atit de puternica, incit acestea nu se rup total de mediul in care au trait. Iar in momentul in care spiritul paseste intr-o noua viata, contactul cu subconstientul nu este intrerupt. Astfel, individul are acces la o parte a propriului subconstient, confundind amintirile trecute cu intamplari reale. Este extrem de periculos pentru acei oameni, pentru ca sunt supusi unui stres continuu si nu mai deosebesc realitatea de fictiune”.
Intrebata daca exista vreun tratament pentru ceea ce are Dragos, doamna M.L. afirma:
“In cazurile de genul Mateescu, separarea celor doua realitati percepute de persoana in cauza se poate face doar printr-un puternic soc emotional. Doar acela poate inchide fereastra ramasa deschisa in subconstientul domnului respectiv. Dar asta este si greu si periculos, pentru ca psihicul poate ramine agatat in lumea cealalta, iar fizicul in lumea asta. Daca el nu este suficient de puternic ancorat in realitatea de aici, se poate pierde in cealalta realitate”.
O solutie pentru cazul Mateescu, garantata 100% nu exista. Doar supozitii si probabilitati. Iar in tot acest timp, barbatul continua sa traiasca intre doua lumi.
Eliszar
