Crucea – un simbol de dinaintea crestinismului
Vechimea crucii este mai mare decat a religiei al carei simbol a devenit. In trecutul indepartat reprezenta soarele, cerul si Pamantul, centrul crucii fiind echivalent cu mijlocul Universului. Initial, pentru initiati, cele patru brate erau egale si indicau echilibrul universal. Cu toate astea, crucea era folosita pentru a-i rastigni pe cei care incalcau legile oamenilor. Erau pusi pe cruce tocmai pentru a li se aduce aminte ca prin activitatile lor au stricat echilibrul universal si erau deci, sacrificati pentru imbunarea zeilor. In literatura de specialitate se cunosc aproape 400 de forme de cruci dintre care, cela mai importante 4 sunt urmatoarele:
Crucea TAU, in forma literei T. Se pare ca originea acesteia este in vechea Chaldee, unde era simbol al zeului suprem Tammuz. Iisus a fost rastignit pe o astfel de cruce;
Crucea greaca, care are toate cele 4 brate egale;
Crucea catolica, care are bratele inegale, avand partea verticala mai lunga. Este cea mai raspandita forma de cruce la ora actuala, fiind si simbol al crestinismului ortodox;
Crucea celtica era formata dintr-un cerc care taia laturile unei cruci. In antichitate cercul era simbolul Universului si al vietii.
Zvastica. Desi in trecutul indepartat semnifica renasterea spirituala si suprematia universala, datorita folosirii ei ca simbol de catre nazisti, la ora actuala este blamata. Putini dintre contemporanii nostri cunosc valoarea spirituala a zvasticii si pun acest sfant simbol in dreptul organizatiilor de extrema dreapta.
In primele secole de dupa rastignirea lui Iisus, la sarbatorile crestine aparea doar simbolul crucii, fara imaginea Mantuitorului pe ea. Se considera ci mantuitorul este viu, iar o aparitie pe cruce ar fi insemnat o rastignire periodica. Apoi, treptat, s-a acceptat ideea punerii unui miel la baza crucii, pentru ca abia la sfarsitul secolului al VII-lea sa se accepte ideea punerii pe cruce a unui tanar, anonim. Tarziu, dupa secolul al X-lea, cand victoria crestinismului in Europa a fost clara, s-a acceptat punerea pe cruce a lui Iisus, ca amintire a suferintelor sale pentru impacarea lui Dumnezeu cu oamenii si ca oamenii sa nu uite niciodata legamantul cu Domnul. La inceput Iisus aparea imbracat, apoi din ce in ce mai dezbracat, pentru ca in final sa apara doar cu o fasie de panza pusa-n brau, nu pentru a-i acoperi glociunea – caci in fata lui Dumnezeu toti suntem goi – ci pentru a nu se vedea ca Mantuitorul a fost un evreu circumscris, deci apartinand unui popor care si-a rastignit propriul Dumnezeu si care nu credea ca Iisus a fost Mantuitorul.
Laurentiu Ianculescu
