Crucea trista

“Nu stiu daca ma puteti ajuta cu ceva, dar sunt convinsa ca sunteti singurii care nu ma credeti nebuna. Pentru ca ce altceva decat o nebunie poate fi considerat tot ceea ce mi s-a intamplat?!”

Acestea sunt cuvintele doamnei Ana – Maria Stanescu, contabil – sef la o firma din Targoviste. Iar povestea dumneaei, departe de a fi o nebunie, este inca una din acele stranii intamplari pe care viata ni le ofera in cele mai nepotrivite momente.

Poate pentru a ne face sa ne punem intrebari sau poate doar pentru a ne testa puterea de suferinta. De mica a fost crescuta de cei doi bunici ai sai, la care tinea foarte mult. Ca orice om de la tara, la apropierea batranetilor, bunicii si-au facut un cavou la cimitirul din sat. Intr-o dimineata, dupa o noapte furtunoasa, cand au mers la cimitir sa vada daca nu au fost ceva stricaciuni, pe crucea de la capatul cavoului, au gasit o pata mare rosie.

S-au suparat, crezind ca cineva facuse o gluma proasta si au dat cu vopsea pe cruce. Dar pata nu iesea. Pana la urma s-au impacat cu ideea ca pata nu va mai iesi de acolo si au plecat acasa. La mai putin de sapte zile, bunicul sau se savarsea din viata.

”Nu a fost luat nimeni prin surprindere, pentru ca ne asteptam la asa ceva. Avea peste 80 de ani. Ceea ce ne-a uimit pe noi a fost faptul ca pata de pe cruce disparuse la fel de brusc cum aparuse. Bunica ne-a spus ca pata rosie a fost sigur semn de la Dumnezeu ca viata bunului s-a terminat”

Au mai trecut aproape sase ani, timp in care bunica doamnei Stanescu si-a trait viata in singuratate.

“Nu putine erau noptile in care il visa pe bunicul si spunea ca ii este dor de el. Anul trecut, cand s-a dus la cimitir, a vazut ca iar a aparut pata rosie pe cruce. A venit pe la noi si ne-a spus ca asta e chemare de la bunicul si ca in cateva zile o sa se duca si ea. Am crezut ca inebunise si nu am mai scapat-o din ochi timp de cateva zile. Dar intr-o dimineata nu a mai iesit din camera. Cand am intrat la ea, isi daduse sufletul.”

Au plans-o toti si au dus-o sa o inmormantam langa fostul ei sot. Si acolo, toata familia a fost uimita cand a vazut ca pata rosie de pe cruce disparuse.

“Sunt convinsa ca bunicii mei s-au reintilnit in viata de dincolo si ca sunt fericati, asa cum au fost toata viata.”

Eliszar