Prima virtute: CREDINTA
Credinta este cea care te face sa muti muntii.
Conform dictionarului:
din lat. Fide, incredere, s.f., credinta religioasa; devotament fata de
cineva sau ceva; tarie in executarea unui angajament; opinie; intentie;
virtute teologica.
Conform lui Isus Cristos:
"Si au grait atunci Apostolii catre Domnul Dumnezeu: sporeste-ne
credinta. Si a raspuns Domnul: Daca ati avea credinta cat un graunte de
mustar, i-ati spune acestui dud: smulge-ti radacinile si infige-le in
mare; iar el v-ar asculta" (Luca, 17:5-6).
Conform religiei budiste:
"Suntem ceea ce gandim. Cu gandul construim si distrugem lumea. Suntem
ceea ce gandim. Imaginatia ne poate face un rau mai mare decat cel mai
de temut inamic al nostru.
dar daca ne controlam gandurile,
nimeni nu ne poate fi de mai mare ajutor, nici chiar mama sau tata".
(fragment din Dhammapada, colectie a catorva dintre principalele
invataturi ale lui Buda)
Conform Islamului: "Cum purificam lumea?", a intrebat un discipol.
Ibn
al-Husayn i-a raspuns: Era odata un seic in Damasc, care se numea Abu
Musa al-Qumasi. Toti il slaveau pentru intelepciunea lui, dar nimeni nu
stia daca era si un om bun. Intr-o seara, un defect de constructie a
provocat daramarea casei unde seicul locuia cu sotia lui. Vecinii,
disperati, au inceput sa sape prin daramaturi. La un moment dat, au
reusit sa ajunga la femeie.
Ea spuse: "Lasati-ma pe mine.
Salvati-l mai intai pe sotul meu, care se afla cam pe acolo". Vecinii
au luat molozul din locul indicat si l-au gasit pe seic. cesta le
spuse: "Lasati-ma. Salvati-o mai intai pe sotia mea, care statea cam pe
acolo".
Ei bine, cand cineva se poarta cum s-a purtat aceasta
familie, purifica lumea intreaga prin credinta lui in viata si in
dragoste.
Conform rabinului Nachman din Bratzlava: un discipol
l-a cautat pe rabin ca sa-i spuna: "Nu reusesc sa vorbesc cu Dumnezeu".
"Asta se intampla destul de des", i-a raspuns Nachman. "Simtim ca ne
este gura pecetluita sau nu ne gasim cuvintele. Si, cu toate acestea,
simplul efort de a depasi aceasta situatie este o atitudine benefica".
"dar nu-i de ajuns".
"Ai
dreptate. Cand se intampla asa ceva trebuie sa strigi catre inaltul
cerului: "Atotputernice, sunt asa de departe de Tine ca nu reusesc nici
macar sa cred in propria-mi voce". Pentru ca, de fapt, Dumnezeu aude si
raspunde totdeauna. Noi suntem aceia care nu-i vorbim, de teama ca El nu ne asculta".
