Al cincilea munte
La
începutul anului 870 î.H., Fenicia — o tara pe care israelitii o numeau
Liban — sarbatorea aproape trei secole de pace. Fenicienii erau mîndri
de aceasta. Nefiind o mare putere politica, ei s-au vazut nevoiti sa-si
dezvolte intens capacitatea de a negocia, unicul mod de a-si asigura
supravietuirea într-o lume ruinata de vesnice razboaie, în urma
aliantei încheiate în jurul anului 1000 î.H. cu regele Solomon, au
trecut la modernizarea flotei comerciale, ceea ce a avut ca rezultat
expansiunea comertului. De atunci, Fenicia a înflorit încontinuu.
Navigatorii
ei au ajuns în locuri îndepartate ca Spania si Oceanul Atlantic si
exista pareri — înca neconfirmate — ca s-ar gasi inscriptii feniciene
în nord-estul si sudul Braziliei. Vindeau sticla, lemn de cedru, arme, fier si fildes. Locuitorii marilor orase ca Sidon, Tir sau Byblos cunosteau numerele, citeau în stele, fabricau vin si foloseau, de aproape doua sute de ani, un sistem de scriere numit de greci alfabet.
La
începutul anului 870 î.H., într-un oras îndepartat, numit Ninive, s-a
reunit consiliul de razboi. Cîteva capetenii asiriene hotarîsera sa-si
trimita trupele pentru a cuceri tarile situate de-a lungul coastei
mediteraneene. Fenicia era prima tara care urma sa fie invadata.
Categorii
     |