Compelle intrare ( lat. „Sileste-i sa intre“ ) - Cuvintele provin din Evanghelie ( Luca XIV, 23), dar sunt citate în latineste deoarece îsi datoreaza trista lor celebritate bisericii catolice care le-a folosit în limba latina. De-a lungul vremilor, pe aceste doua cuvinte dintr-o parabola s-au întemeiat multe persecutii religoase ca si multe înercari de a-i constrânge pe cei de alta credinta sa treaca la catolicism. Laicii întrebuinteaza însa expresia atunci când considera ca trebuie folosite forta, constrângerea, violenta, pentru a sili pe cineva sa faca un lucru care este socotit spre binele lui. De pilda, un ministru belgian a sustinut pe vremuri ca parintii ar trebui amendati si pedepsiti cu închisoare, daca nu-si trimit copiii la scoala, la care un deputat a raspuns ca într-adevar este nevoie de acest compelle intrare.
Contraria contrariis curantur - ( lat. „Contrariile se vindeca prin contrarii“ ) - Este principiul medicinei clasice, denumita alopatie ( afectiune contrarie ), deoarece combate o suferinta prin contrariul ei, bunaoara raceala prin caldura si invers. Acest sistem terapeutic este cu totul opus medicinei homeopatice, care a adoptat deviza „Similia aimilibus curantur“ ( cele asemanatoare se vindeca tot prin cele asemanatoare). Creata de doctorul german Samuel Hahnemann, homeopatia ( afectiune asemantoare ) a fost denumita astfel fiindca combate o boala prin agentii care o provoaca ( leacuri fabricate din microbii maladiei). Acest sistem terapeutic îsi are în graiul nostru un echivalent : „Cui pe cui se scoate“.
Magna cum laude - ( lat. „Cu mare lauda !“ ) Formula încetatenita aproape pretutindeni în universitati. Se spune : a trece un examen Magna Cum Laude, sau a obtine o diploma Magna Cum Laude, adica în mod stralucit, cu notele maxime, cu succes deplin.
Discutii bizantine - Aceasta expresie s-a nascut dintr-o întâmplare istorica. Pe la mijlocul secolului al XV-lea împaratia Bizantului era pe punctul de a fi complet înghitita de Semiluna. Flamura lui Mahomed fusese deja înfipta în periferiile orasului lui Constantin cel Mare ( Constantinopol, pe atunci capitala Bizantului), dar calugarii îsi mai pierdeu înca vremea în dispute sterpe, daca sa oficieze slujba în latineste sau în greaca - si alte asemenea subiecte. De aici si expresia „discutii bizantine“ adica discutii sterile penru lucruri marunte, certuri absurde fara importanta într-un moment când sunt în joc probleme vitale de prim ordin.
Ma vie est un combat - ( fr. „Viata mea e o lupta“ - spune Voltaire în piesa Mahomet - actul II, scena 4). N-a fost nici primul nici ultimul care a formulat aceasta idee. Înaintea lui Voltaire, filosoful latin Seneca, în Epistola 96 scria : „Vivere militare est“ ( A trai înseamna a lupta ), iar dupa el poetul german Goethe confirma în poezia Einlab ( Intrare ) „Denn ich bin ein Mensch gewesen / Und das heibt ein Kämpfer sein“ . ( Caci eu am fost om, / si asta înseamna a fi luptator ). La noi, Cosbuc, în gazelul Lupta vietii sustine acelasi lucru : „O lupta-i viata, deci te lupta / Cu dragoste de ea, cu dor “. Victor Hugo, în Les châtiments ( IV, 9 ), pune chiar semnul egalitatii între viata si lupta „Ceux qui vivent, ce sont ceux qui luttent“ ( Cei care traiesc sunt cei care lupta). Versiunea lui Voltaire însa e cea mai des citata.
Categorii
     |