Dupa ce a servit timp de multi ani ca samurai, Yamamoto Tsunetomo (1659-1719) s-a hotarat sa povesteasca tot ce a invatat lui Tsuramoto Tashiro,
unul dintre discipolii lui. Rezultatul acestor discutii a devenit
cartea "Hakakure" ("Ascuns in frunze"), care a reusit sa reziste
timpului si, pana in zilele noastre, a ramas actuala.
Recitind
textul, mi-am dat seama ca o mare parte din invataturile de acolo pot
fi aplicate in viata noastra de zi cu zi. Un samurai, cum bine stim,
era un razboinic cu un cod de comportament (cunoscut sub numele de
"bushido") bazat pe trei puncte importante:
A) disciplina;
B) etica;
C) curajul.
Aceste
elemente trebuie sa se regaseasca in fiecare hotarare luata. Astfel,
cautand sensul peregrinarii noastre pe fata Pamantului, vom intelege ca:
A)
nu-ti poti implini un vis decat daca ai vointa necesara pentru asta. Nu
sunt de ajuns nici entuziasmul, nici pasiunea, nici dorinta - e
necesitate si de forta, si de concentrare.
B) cand cautam ceva
care are o semnificatie importanta in viata noastra nu e necesitate sa
ranim sau sa-i calcam in picioare pe altii. Dimpotriva, cu cat
respectam drumul celuilalt, cu atat ne gasim mai multi aliati pe drumul
nostru, si cu atat mai mult respect vom capata in schimb.
C) in afara de disciplina si etica, trebuie sa intelegem ca, in pofida temerilor, trebuie sa mergem inainte.
Curaj nu inseamna absenta fricii, ci capacitatea de a nu te lasa paralizat de ea.
Cum
am mai spus si in alte articole, cu totii vom deceda intr-o buna zi.
Daca suntem constienti de asta, atunci trebuie sa ne daruim cu toata
bucuria vietii, facand lucrurile pe care le-am tot amanat, respectand
minutele pretioase care trec si nu se mai intorc, descoperind
orizonturi ce-ar putea fi captivante sau deceptionante, dar care merita
macar un pic de efort din partea noastra.
E normal sa incercam
sa pacalim moartea. Si nu doar normal, este chiar atitudinea cea mai
sanatoasa pe care o putem avea. Dar este o aberatie s-o negam, deoarece
constiinta ei ne da mult mai mult curaj. Daca ar fi sa mor azi, ce
mi-ar placea sa fac din cele ce n-am facut? asta e gandul meu din
fiecare dimineata. Am invatat, pe Drumul spre Santiago, ca Ingerul
Mortii este cel mai bun sfetnic al meu.
Yamamoto Tsunetomo spune
la un moment dat discipolului sau: "Toti vrem sa traim, si asta e
absolut natural. Cu toate acestea, inca de copii ar trebui sa invatam
si sa alegem cel mai bun mod de a deceda. Daca nu facem asta, ne vom
irosi zilele ca un caine, doar in cautare de adapost, de hrana,
oferindu-ne credinta oarba stapanului, pentru a justifica acoperisul si
mancarea. Nu e de ajuns doar atat pentru ca viata noastra sa aiba sens".
Nu
serveste la nimic sa incerci sa creezi o lume aparent sigura, si pentru
a explica asta nimic nu-i mai potrivit decat istorioara lui John O'Hara:
Un
om s-a dus la bazar sa cumpere fructe, cand si-a vazut Moartea umbland
printre oameni. suparat, se intoarce in goana si-i solicita patronului
sa-l invoiasca in ziua aceea, caci si-a vazut Moartea de aproape.
Patronul
il lasa sa plece la el acasa, in sat, dar se gandeste ca poate asta a
fost doar o minciuna. Se duce la bazar - si vede intr-adevar ca Moartea
acelui om statea asezata pe o banca.
Se plange:
- Ce faci aici? Servitorul meu s-a speriat cand te-a vazut, si de asta a trebuit sa-l invoiesc azi de la lucru!
-
Dar si eu am fost mirata cand l-am vazut aici, raspunde Moartea. Am
intalnire cu el la cinci dupa-masa, la el in sat, dar se pare ca va
scapa de mine.
Patronul vrea sa se intoarca in fuga, sa-l cheme
inapoi, dar e prea tarziu. Destinul avea sa se implineasca exact cum
fusese scris - mai ales pentru ca omului i-a fost frica de Moarte si a
fugit.
Categorii
     |