Bunica mea l-a legat pe Diavol

Bunica mea l-a legat pe Diavol

“Numele meu as vrea sa-l trec sub tacere, pentru ca sunt o persoana destul de cunoscuta si lucrez in show-biz-ul romanesc. As vrea insa sa va povestesc ceva din copilaria mea, o intamplare care m-a marcat. Despre bunica mea din partea mamei se spunea c-ar fi fost vrajitoare. Eu eram mult prea mica atunci, aveam vreo 9 ani, ca sa inteleg ceva. Cu toate astea vedeam deseori cum bunica se inchidea intr-o camera si ardea acolo tot felul de luminari si o auzeam rostind vorbe de neinteles...”

Asa incepe unul dintre mail-urile primite in ultima vreme si care ne-au atras atentia prin continutul ei, trimisa de o doamna pe care o vom numi, M.I.. Tot satul se temea de vrajile bunicii doamnei M. I. si nimeni nu cuteza sa i se puna impotriva. Se zvonea chiar ca aceasta si-ar fi vindut sufletul Diavolului si ca pe oricine blestema praful si pulberea se alegea de el. Iar tot satenii vorbeau, pe la spate, ca Diavolul insusi o slujea pe marea vrajitoare, sub forma unui ciine mare si negru care o insotea pretutindeni si de care nimeni nu-si amintea de unde aparuse.

“Era inspaaimintator dulaul bunicii. Depasea ca marime toti ciinii din sat. Tin minte ca la git avea o zgarda de argint pe care scria ceva si ochii erau rosii, raspindind in jur o rautate pe care o simteai fizic. O data un tigan s-a luat de mine, ca stia ca sunt nepoata vrajitoarei si m-a luat in brate sa ma bage in curtea lui. Nici acum nu-mi dau seama ce s-a intamplat, dar in curte astepta cainele bunicii. M-a scapat tiganul din brate si am fugit, iar in urma mea am auzit urlete cumplite...”

Degeaba l-au cautat oamenii pe tigan, ca nu au mai dat de urma lui, parca-l inghitise pamantul. Si nici urme de sange nu s-au gasit. Dar intamplarea i-a facut pe oameni sa se teama si mai mult de bunica doamnei M. I.

Alta data, copila a intrebat-o pe femeie daca e adevarat ce spun oamenii, ca ea se foloseste de Diavol. Raspunsul a fost unul ambiguu, cum ca Diavolul nu vine decat la oamenii care-l cheama si care sunt rai din nascare. O data au venit militienii sa o aresteze pe banica cititoarei noastre. Cand plutonierul a pus mana pe ea, parul de pe coama ciinelui s-a zburlit si acesta a scos un urlet lugubru. Dar l-a linistit femeia, i-a spus sa aiba rabdare si totul va fi bine.

“Peste seara au tinut-o militienii pe bunica la sediu. Acum eu nu stiu dectt din auzite, dar oamenii vorbeau mai tarziu ca-n noaptea aia s-a pornit o furtuna din senin si norii au acoperit stelele. “

A doua zi l-au gasit pe seful de post mort, cu ochii iesiti din orbite. La autopsie a reiesit ca murise de inima rea. Dar oamenii spuneau ca murise de frica, pentru ca vazuse pe Diavol.

“Si pentru ca totul sa ramina o enigma pentru mine, la moartea bunicii s-a mai intamplat ceva. In timp ce bunica statea intinsa pe pat si isi lua la revedere de la noi, cainele a aparut in prag, schelalaind lugubru, a moarte. La care bunica l-a privit cu minie si a spus <taci, blestematu-le, ca nu aici e locul tau>. Si cu ultimele puteri s-a ridicat si i-a scos zgarda ciinelui.”

Atunci dulaul a mai urlat o data si a luat-o la fuga. Nimeni nu l-a mai vazut de atunci. Iar zgarda, desi era din argint masiv, in cateva zile a ruginit si s-a spulberat ca si cum ar fi fost din hirtie arsa.

"Nici acum, dupa ani de zile nu pot sti daca bunica mea incheiase pact cu Diavolul sau daca doar gasise o cale de a-l lega si a-l face slujitorul sau. Iar pentru sufletul ei ma rog mereu, sa fie iertata de Dumnezeu si sa-si gaseasca linistea, oriunde ar fi...”

Valentina Popescu

Alte articole care te-ar putea interesa:

Impaca-te cu tine insati si iarta-te

Dragoste blestemata

A doua sansa

Dragoste de o seara pentru o viata intreaga

Dragoste oarba